Pot spune cu mâna pe inimă că între mine și Africa a fost un soi de coup de foudre, care s-a declanșat brusc, odată cu primul pas făcut în nisipul cald și roșiatic. Mirosul amestecat de aer cald, nisip și o adiere subtilă de bahur (un amestec de lemn de santal și diverse alte esențe exotice) te întâmpină de cum cobori în aeroport. Mă aflu pentru a treia oară în Sudan, țară măcinată mulți ani de războaie și de conflicte interetnice, care au culminat cu amputarea sudului celui mai mare stat african. Acum , la șase luni de la nașterea celui mai tânăr stat din Africa , Sudanul de Sud, situația nu este nicidecum calmă , conflictul tradițional dintre nord și sud fiind înlocuit cu violențele intertribale din noul stat.
Dacă îi întrebi pe sudanezii de rând cum privesc amputarea țării lor, părerile rămân împărțite. Unii consideră că li s-a întâmplat o mare nedreptate și că interesele externe sunt de vină pentru pierderea unei părți importante și bogate în resurse a țării, în timp ce alții apreciază că e mai bine că s-a pus capăt definitiv unei situații conflictuale și că oricum sudul chiar dacă este bogat în resurse este total nedezvoltat. Între opinii și păreri mai mult sau mai puțin avizate, viața sudanezilor merge mai departe, într-un ritm greu de crezut pentru o țară care vara se topește aproape la propriu la 50 de grade Celsius.
Internet în deșert
La trei ani de la ultima vizită în Sudan, ceea ce frapează la prima vedere este modul în care noile mentalități și tehnologia își pun amprenta asupra vieții de zi cu zi. În urmă cu 15 ani, o vizită în mijlocul zilei prin centrul Khartoum-ului îți ridica o întrebare firească :“oare muncește cineva în țara asta?“. Acum orașul zumzăie de forfota cotidiană, se lucrează la străzi, trotuare( o noutate absolută pentru sudanezi) și chiar la cartiere noi de blocuri construite aproape în toate zonele orașului. Aflu cu uimire că nu mai e un fapt neobișnuit ca un sudanez de rând să aibă două servicii și că mulți muncesc de dimineața până seara. Generic, ei reprezintă generația Facebook a Sudanului, generație conectată la tehnologia de vârf, cu acces nelimitat la internet și care pune preț în primul rând pe educație. Așa se explică nu doar vânzările de telefoane mobile de ultimă generație, multitudinea de oferte de pe piața IT ci și explozia școlilor particulare, majoritatea cu programa britanică de predare. Pentru a-și ține copiii la școli de calitate, cu predare în limba engleză, părinții își iau câte două job-uri, iar mamele părăsesc căminul tradițional și își găsesc un loc de muncă. Mulți par conștienți că viitorul copiilor lor depinde acum nu de aranjarea unei căsătorii ci de studii solide, capabile să ofere viziune și capacitatea de a-și găsi un loc de muncă în orice țară, în orice condiții de competitivitate. Diferența dintre școlile publice guvernamentale și cele private nu este legată doar de programă sau de limba de predare ci și de atitudine. În timp ce școlile publice continuă să fie separate în școli de fete și școli de băieți, iar vălul islamic este obligatoriu, în școlile private clasele sunt mixte, copiii poartă tricouri și blugi, iar purtarea vălului islamic de către fete ține doar de opțiunea personală. Toate aceste modificări la nivel de mentalitate au determinat o schimbare de jos în sus a politicii guvernamentale.
Deschiderea spre investiții străine, implementarea unor proiecte de anvergură în domeniul energetic și al agriculturii sunt doar câteva din schimbările vizibile cu ochiul liber în Sudan. Spitale private de cinci stele dotate la standarde occidentale, restaurante și supermarketuri deschise aproape non stop, hoteluri cu multe stele , mall și magazine ale unor brand-uri de lux, toate acestea sunt dovezi că lucrurile sunt în schimbare în Sudan și că s-a format deja o clasă socială cu acces la informații și resurse care va constitui baza acestei schimbări. Nu cu mult timp în urmă, să vorbești despre internet în deșert era doar o aspirație de viitor. Astăzi, cu un telefon mobil dotat cu conexiune la internet te poți plimba prin zonele deșertice aflate la peste o sută de km de capitală și poți împărtăși prietenilor tăi pe facebook experiența trăită. ?ê?£i poți vedea, nu cu greutate, beduini, în zone ce par uitate de lume, vorbind la telefonul mobil.
Încremeniți în trecut
La fel de reale ca modificările majore petrecute în ultimii ani în viața de zi cu zi a sudanezilor, sunt și atitudinile încremenite în trecut. Nu puțini sunt oamenii care încă mai trăiesc de pe o zi pe alta, mulțumindu-se să spună „Allah Karim!“( trad. Ce ne-o da Dumnezeu), fără să se gândească la faptul că depinde și de ei ca soarta lor să se schimbe. Cei mai mulți sunt desigur oameni săraci, fără acces la educație și informații, dar acest tip de mentalitate continuă să fie răspândit destul de mult printre sudanezi, constituind principala piedică în calea schimbării societății. Dacă nu-ți trimiți copiii la școală și spui doar „Allah Karim!“ sau dacă nu încerci să câștigi mai mulți bani pentru familia ta și spui doar „Allah Karim!“ și stai la umbră , e greu de crezut că vei reuși în viață. Pentru politicienii Sudanului, acest tip de mentalitate reprezintă principala lor provocare. Dacă vor înțelege că viitorul lor și al Sudanului îl reprezintă cei care astăzi caută informații pe Google și stau cu prietenii pe Facebook, atunci această țară cu multe resurse naturale neexploatate încă ar putea juca un rol important pe continentul african. Iar pentru a înțelege aceste lucruri nu trebuie să taie legăturile cu trecutul, cum în mod simplist ar înțelege unii sau alții. Trebuie doar să-i facă pe oameni să se gândească la faptul că spunând pur și simplu „Allah Karim!“, de zeci de ori pe zi, viața lor nu se va schimba .
Iulia Nueleanu
