Superstițiile! Auzind de atâta vreme în jurul meu că lumea se învârte în jurul lor, am început să mă întreb dacă ele există într-adevăr și în fond pe ce se bazează. Te gândești că există un obiect blestemat cu care dacă intri în contact este de rău. Știu cel puțin două astfel de exemple cu care am avut de-a face în ultima vreme. Este evident că fiecare dintre noi avem momente când vedem semne peste tot. Fără să vreau, mă întreb ce este cu acest mecansim și cât bine sau rău ne face. Ține de conștient, subconștient ori de fatalitate pur și simplu? Apoi se spune că superstiția nu poate avea niciun lucru în comun cu religia.
Liviu Rebreanu spunea într-o carte de-a lui că superstițiile sunt bune numai pentru cei simpli și lipsiți de învățătură. Apoi Eugen Ionesco era de părere că superstiția caracterizează pe cel care nu are tăria de a crede, nici pe cea de a nu crede; superstiția este ultima urmă de credință. Așadar, poate fi vorba și de incultură sau poate că este ceva mai profund. Poate să fie și lipsa curajului de a lua o poziție în fața unui fapt subiectiv cum ar fi credința. Uite, de exemplu, mă întreb care este taina pisicilor negre, a oglinzilor sparte și a zilelor de marți, ori vineri 13. Și de ce italienii spun că numărul lor cu ghinion ar fi 17. Cărțile de specialitate spun că superstiția era acceptată ca lege în triburile preistorice. Dacă, spre exemplu, cinci persoane care au stat pe același fotoliu au părăsit același loc de muncă poate să fie vina ori dorința lor, nu a pisicii care le-a tăiat calea când mergeau spre birou!
De câte ori nu mi-am spus chiar și eu, care în mod natural nu cred și nu mă ghidez după superstiții, ce zi proastă am avut! Normal, mai ales că este vineri 13! Ce se poate deduce de aici? Oamenii au nevoie să știe de ce pățesc sau de ce ar putea păți anumite lucruri. Frica de un viitor rău se mai diminuează dacă anticipezi răul.
Ce spun superstițiile?
"Pisica neagră! Aoleu! Dă, Doamne, să nu-mi meargă rău!" De câte ori nu auzim aceste cuvinte, chiar și astăzi, la începutul secolului XXI? Sunt cuvinte născute din superstiția că pisica neagră aduce ghinion. Superstițiile au origini, mai mult sau mai puțin obscure; ele sunt tradiționale și au fost observate din timpuri imemoriale, păstrându-se în zestrea popoarelor, firește, cu trăsături specifice fiecărui grup social. Superstiția este o prejudecată care decurge din credința în spiritele bune sau rele, în farmece și vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau alte rămășite ale animismului și ale magiei. Ea este moștenită din străbuni, care și ei au moștenit-o de la străbunii lor, de cele mai multe ori prin viu grai.
Cele mai drăguțe superstiții sunt cele privitoare la îndrăgostiți. Astfel, se spune că dacă o fată coase și ața i se încurcă înseamnă că iubitul se gândește la ea; îndrăgostiții nu-și vor da în niciun caz în dar o batistă, căci ea înseamnă despărțire.
