Multe fete și distracție multă! Asta ar spune orice bărbat care merge prin cluburi. Numai că lucrurile nu stau la fel și pentru unele fete care ajung acolo. Mai exact, în cele mai multe astfel de cluburi, fetele care sunt neînsoțite sunt considerate disponibile fără drept de apel și devin ținte sigure. Am cedat de curând la insistențele unei prietene de a ieși într-un club bucureștean, să zicem de semi-fițe. Ora 23: sosirea. Ne-am instalat la o măsuță, ne-am pus sucurile și, la nici 15 minute, doi bărbați au luat loc la masa noastră fără să ne întrebe absolut nimic, ba mai mult, cam 20 de minute ne-au privit fără să ne spună nimic. Evident deranjate, ne-am căutat un alt loc, însă în aceeași incintă. Ceva mai târziu, am înțeles că acesta era stilul celor mai mulți bărbați. Ideea este că femeile trebuie să danseze, iar bărbații stau cam 30 de minute și le privesc. Atât le este alocat pentru a-i convinge pe masculi că sunt demne de luat în seamă. În cazul în care e suficient de convingătoare și zâmbitoare, masculul se apropie de ea și o întrebă probabil cât e ceasul. Restul e tăcere. Dar să revenim la aventurile unei necunoscătoare în ale cluburilor. La puțin timp după ce ne-am instalat la o altă măsuță, observ doi ochi sticloși, într-un semi-întuneric, care mă priveau. Încet-încet, se apropia de masă. Spre marea mea surpriză, venea spre mine un "panou publicitar". Era un domn îmbrăcat în alb din cap până în picioare, pantofi albi, ciorapi albi, pantaloni albi, tricou alb, sacou alb. Însă hainele sale erau inscripționate cu toate numele firmelor de haine celebre, nume scrise cu litere mari, să nu cumva să nu observe careva. Mergea într-un fel mai aparte, legănându-se, iar picioarele și le arunca puțin în stânga și-n dreapta, pentru o mai mare impozanță. Cred că ar fi ajuns cu siguranță mai repede dacă și-ar fi arunat picioarele unul în fața celuilalt. Evident, așa cum e obiceiul în club, se așează la masă fără să mă întrebe dacă îi dau voie și începe să-mi vorbească. Nu a omis desigur să-și facă văzute atât inelul, cât și brățara care atârnau greu la mâna sa. Și acestea erau, evident, inscripționate. Speram să nu fiu nevoită să port o conversație prea lungă cu acest domn, așa că l-am întrebat dacă este căsătorit, uitându-mă la inelul său pe care scria Bvlgari. Știam că e doar o bijuterie și desigur că auzisem de această firmă, dar speram să-l alung într-un mod ceva mai diplomat. "Nu, nu sunt căsătorit. Ăsta e un inel Bvlgari", mi-a spue el mândru. Lovitura de grație i-am dat-o însă când l-am întrebat ce înseamnă Bvlgari! Dezamăgit că numele firmelor de pe el nu m-au impresionat, s-a văzut nevoit să plece. Eram, evident, o necunoscătoare. Cert este că m-am simțit ca într-un fel de târg. Ideea de distracție, de dans pur și simplu cu niște prietene nu mai există. Cel puțin în astfel de cluburi. Cei mai mulți dintre bărbați și un mare procent dintre femei vin pentru a găsi un partener pe o perioadă scurtă, determinată. Concluzia mea: veni, vidi, vici.
