Portul Ouranopolis. Lume pestrita, zgomot de motoare, amestecat cu voci stridente. Valuri de turisti si cativa calugari urca pe vaporul care pleaca spre Athos, centrul monahismului ortodox. Pe punte se aud toate limbile pamantului. Pasagerii sunt numai barbati. Nici o femeie n-a calcat vreodata pe Muntele Sfant. Spre miezul zilei, cand caldura devine de nesuportat, vasul acosteaza la Daphne, poarta de intrare in Athos.
Petroniu cel Tanar
Brasoveanul Nicolae Popa, fost campion la atletism, a vizitat manastirile de pe Muntele Athos, locul in care putini romani au sansa sa ajunga. Accesul pe munte este limitat la 140 de vizitatori, zilnic. Viza pentru Athos se obtine greu, dupa multi ani de asteptare. Nicolae Popa a plecat in pelerinaj la inceputul lunii iunie, insotit de cativa prieteni. De cum au pus piciorul pe peninsula, la Daphe, brasovenii l-au intalnit pe parintele Petroniu cel Tanar, calugarul care avea sa fie calauza lor pe toata durata calatoriei. Personalitatea tanarului monah, in varsta de 35 de ani, i-a fermecat din prima clipa. -Intelept, modest, cu o cultura vasta, vorbitor al multor limbi, printre care latina si greaca veche, parintele Petroniu nu ne-a fost doar ghid, ci si calauza spirituala-, spune Nicolae Popa.
Vipere si pisici
Inainte de a se calugari, Petroniu cel Tanar a predat filosofia la o scoala din Romania. Din motive numai de el stiute, a parasit tara, pentru a trai dupa randuielile aspre de pe Athos. Aici, verile sunt fierbinti si secetoase, iar iernile naprasnice. Muntii sunt plini de vipere, de sacali si alte lighioane salbatice. Pe Athos nu se mananca carne, cu exceptia pestelui. Singurele animale domestice, tinute pe langa manastiri, sunt pisicile. Curent electric nu exista, decat de la panourile solare, dar calugarii au, aproape toti, telefoane mobile. Tehnologia moderna se impaca insa, de minune, cu intamplari ce tin de sfera paranormalului. Viziunile calugarilor si aparitiile sfintilor sunt intamplari la ordinea zilei, care nu mai mira pe nimeni.
Portarita, facatoarea de minuni
La Manastirea Iviru se gaseste icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului sau Portarita, cum o numesc calugarii. Legenda spune ca icoana a venit pe mare, de la Constantinopol, in anul 1004, dupa ce o femeie o aruncase in apa, ca sa o scape de la distrugere. Un calugar de pe Muntele Athos a visat-o, intr-o noapte, plutind pe valuri. Cum s-a luminat de ziua, calugarul Gavril de la Iviru a scos-o din apa si a dus-o in biserica. A doua zi dimineata, icoana era la poarta. Nimeni nu si-a putut explica cum a ajuns acolo. Povestea s-a repetat cateva zile la rand, pana cand unul dintre calugari a auzit o voce, spunandu-i: -Am venit ca sa va apar, nu sa ma aparati voi pe mine-. Icoana a fost lasata la poarta, intr-un paraclis, si poreclita -Portarita- sau -Iviruta-, dupa numele manastirii.
Agheazma Sfantului Atanasie
Intrarea femeilor pe Sfantul Munte este interzisa. Lucru ciudat insa, tocmai o prezenta feminina isi face aparitia cel mai des, in legendele Athosului. Este Fecioara Maria, protectoarea Muntelui, care li se iveste calugarilor in momentele cele mai grele. Sfantul Atanasie, staretul Marii Lavre, a intalnit-o cand dorea sa abandoneze manastirea, pentru ca, din cauza lipsurilor prea mari, dupa o seceta pustiitoare, il parasisera toti calugarii. O femeie i-a atinut calea, sfatuindu-l sa se intoarca. -Nu pot, ca n-avem apa si in camari nu-i nimic de mancare-, a spus staretul. -Loveste cu toiagul in piatra si va curge apa. Intoarce-te apoi din drum, ca merinde veti avea mereu. De acum incolo, eu voi fi econoama manastirii-. Parintele Athanasie a izbit cu toiagul intr-o stanca, si din piatra seaca a tasnit apa. Apoi s-a inapoiat la Lavra, si a gasit camarile pline. De atunci, manastirea n-a mai dus lipsa de nimic. Astazi, izvorul de langa Marea Lavra se numeste -Agheazma Sfantului Atanasie-.
Calugar la Athos, de aproape 80 de ani
La Colciu, langa Vatupedu, pelerinii brasoveni l-au intalnit pe parintele Dionisie, un calugar de 93 de ani, orb, care vietuieste pe Muntele Athos din 1926. Chiliile sunt ridicate langa un povarnis abrupt si sunt inconjurate de mici gradinite, sapate in trepte, ca la chinezi. -Ce mai e in sfanta noastra patrie?-, a vrut sa stie Dionisie. N-a mai fost in tara de peste 60 de ani, din 1939. Unul dintre oaspeti, medic la Spitalul militar din Brasov, s-a oferit sa-l ajute sa se opereze de cataracta, in Romania, pentru a-si recapata vederea. Parintele Dionisie l-a refuzat. A preferat sa ramana orb, pana la sfarsitul zilelor lui, -daca asa e voia Domnului-. De mult, calugarul Dionisie isi pune nadejdea doar in ajutorul Fecioarei Maria. -De cand am venit in Sfantul Munte, pana astazi, eu socotesc ca sunt intr-un Rai pamantesc. Ori de cate ori am avut fel de fel de necazuri si ispite si am strigat la Maica Domnului, nu a fost niciodata sa nu-mi ajute-, povesteste batranul calugar.
Muntele Sfant
Muntele Athos este o mica peninsula de 340 km patrati in nordul Marii Egee. Teritorial, apartine de Grecia de Nord. Capitala Athosului este Careia, iar portul de acces, Dafne. Inceputurile vietii monahale in Athos sunt datate din timpul Sf. Imparat Constantin cel Mare (330-337). In 1912, Athosul intra sub administratia Greciei, iar in 1926 este declarat republica monahala ortodoxa autonoma in cadrul Greciei. Jurisdictional si spiritual depinde insa de Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol, care numeste staretii si supravegheaza viata duhovniceasca. Dintotdeauna, intrarea femeilor pe Muntele Athos a fost interzisa.
Carmina Mares
