Într-o noapte, anul trecut, după ce m-am despărţit cu părere de rău de ultima sticlă de Ursus şi am pornit din Răcădău agale spre casă, m-am întalnit cu gaşca de urşi ce mancau liniştiţi dintr-un tomberon. Deşi le-am spus aluziv bancul cu ursul Dan care a vrut să-şi cumpere o bere cu numele lui, aceştia nu s-au lăsat impresionaţi de glumele mele răsuflate şi şi-au văzut mai departe de ale lor. Însă asta mi-a amintit de faptul că în ultimii ani, de cand a început telenovela urban-safarii, cu succes răsunător chiar şi pe CNN, primăria a cheltuit peste 100.000 de coco ca să vandă blana ursului de cartier. Fără nici un succes. La o scurtă recapitulare, vizibilă chiar şi pe Discovery, găsim însă nişte găselniţe, una mai stupidă ca alta, dar bine remunerate.
1. Vanătorul Scripcaru a împuşcat urşii în… conferinţele de presă
Abia ajuns primar al Braşovului – 2004 d. Cr. – pe atunci Gheorghe, actual George Scripcaru, supărat că din cauza ursului de tomberon nu le mai poate da atenţie hienelor de partid, a convocat o conferinţă de presă unde a anunţat că a împuşcat urşii ce-i stricau imaginea. Asta poate şi datorită faptului că urşii au fost printre puţinele fiinţe pe care le-a durut fix în mana lor, numită eufemistic labă, de ştampilarea votului în favoarea lui Scripi. Probabil promisiunea acestuia că va repara fisurile anale ale clădirilor în detrimentul celor din tomberoane i-a transformat în opozanţi. A doua zi, după ce toate asociaţiile de protecţie a animalelor au sărit la beregata primarului, acesta, ca un adevărat mantuitor al cotizanţilor de partid, i-a înviat la loc. Scripy s-a prins astfel că mai uşor jupoi şapte piei de pe contribuabilul braşovean, decat să iei blana protejaţilor U.E.. Aşa că, după ce i-a înviat în altă conferinţă de presă, făcătorul de manării i-a deportat. Ceea ce nu a studiat el suficient de la mentorul său Stalin este că trebuiau deportaţi în altă ţară, ca urşii să nu se întoarcă la locul lor de baştină. Cum noile locaţii nu le-au mirosit bine urşilor, aceştia s-au întors la tomberonul lor de baştină, din Răcădău.
2. Urşii turbaţi şi balenele cu pene
Un băiat inteligent de la AJVPS, care în acest articol îşi păstrează anonimatul pentru că i-am uitat numele, fiind în acea zi posesorul singurului neuron din agenţie, pe care cei de acolo îl folosesc probabil prin rotaţie, a avut, din păcate, o idee. Aceea de a pune în mancarea destinată urşilor calmante pentru oameni. Faza cu pastilele i-a enervat foarte tare pe omnivorii amintiţi, motiv pentru care un urs a ucis doi oameni şi a rănit alţi şapte, care încercau să facă scandemberg cu el, pe motiv că e drogat. Concluzia logică a primarului a fost aceea că ursul e turbat, chestiune pentru care Scripcaru ar fi trebuit să ia premiul Nobel pentru medicină veterinară, pentru că, aşa cum se ştie, ursul turbat este o specie la fel de des întalnită ca balena cu pene. Ceea ce nu l-a împiedicat pe prefectul de atunci, Otilian Neagoe, să creeze o celulă de criză cu scopul eliminării urşilor turbaţi, deşi în această poveste obiectul muncii lipsea cu desăvarşire. În acele zile glorioase, cand din cauza carantinei impuse din Predeal pană în Poiana Braşov se putea împuşca orice vietate, mai puţin, şi nu ştim de ce, omul. Poate pentru că acesta, aşa cum spuneam, plăteşte ca prostul taxe şi impozite ca să aibă aleşii ce cheltui, că de aia le spune aleşi. Mulţi caini şi multe pisici au pierit pe frontul anti-urs în acele zile.
3. Bomboane capcană anti-urs
Un edil cunoscut după modul aprobator în care-şi critică şeful, viceprimarul Adrian Gabor, a venit cu altă idee deosebită, şi anume de a pune urşilor bomboane expirate şi mancare la fel de proaspătă, achiziţionată de la supermarketurile din oraşul nu degeaba denumit ,,de sub Tampa-, simultan cu luarea gunoiului mai devreme din Răcădău. Idee era excelentă, dar suferea de nişte vicii de procedură. În primul rand, acţiunea a vut loc la începutul iernii, cand faţă de vărul său polar, cel din Carpaţi hibernează, iar cei caţiva urşi ce sufereau de insomnie s-au mutat în cartierul Schei, unde gunoiul trona noaptea în toată splendoarea lui. Apoi au aţipit şi aceştia, durandu-i sub coadă de planul elaborat de Gabor.
4. Containere anti-urs
În vara lui 2005, municipalitatea împreună cu o firmă de salubritate au montat containere anti-urs în valoare de 4000 de coco bucata, aduse din Italia de un Gheorghe Limbricu de acolo, respectiv, pe numele său de sicilian onest, Giuliano Lombrici. Acesta a susţinut atunci că tomberoanele sunt atat de sigure, încat şi oamenii o să aibă probleme să le deschidă. Italianu* ăsta a avut perfectă dreptate, tomberoanele fiind probabil anti-tanc, nu anti-urs, astfel încat, ca nişte oameni care nu-şi bat joc de timpul lor, cei din Răcădău preferau să arunce gunoiele langă tomberoane, spre deliciul urşilor. Mai mult, cu această ocazie, urşii care voiau să se servească direct din tomberon au început să lucreze în echipă. Astfel puteau fi văzute echipe de urşi: unul ţinea tomberonul deschis şi altul cotrobăia înăuntru să mai vadă ce aruncă romanii.
5. Gard electric anti-urs
În premieră mondială pentru judeţul Braşov, în toamna aceluiaşi an s-au mai dat cateva zeci de mii de euroi pentru a se monta în jurul cartierului un gard electric anti-urs. Prin gardul ce costa mii de euroi metrul treceau între orele 21.00-03.00 sute de volţi. Reprezentanţii firmei care a montat gardul au zis că nu e periculos pentru oameni. Un dobitoc de la acea firmă s-a şi curentat demonstrativ, spre deliciul reprezentanţilor mass-media. Pe urşi, chestia asta i-a lăsat indiferenţi, dovadă că şi pe mine m-au lăsat în pace.
