La Muzeul Țăranului Român s-a încheiat ieri târgul de Moș Niculae. Am avut întotdeauna convingerea că acesta este unul specific românesc. În mare, nu m-am înșelat: foarte mulți străini, prețuri exorbitante, iar ceea ce se vindea într-adevăr foarte bine era colacul secuiesc sau, altfel spus, kurtos kalacs.
M-am decis ca ziua de 1 Decembrie să mi-o petrec în cel mai "patriotic" mod cu putință. Așa că primul lucru pe agenda mea a fost o vizită la Muzeul Țăranului Român. Am fost plăcut surprinsă să descopăr foarte mulți vizitatori, dar și foarte mulți meșteșugari. Peste 100. Au adus cu ei arta împletiturii, țesăturile tradiționale, podoabe, instrumente muzicale, ceramică, jucării și bucate tradiționale. Mă plimbam și încercam să cuprind cu privirea toate acele minunății, care mai de care mai interesante sau mai inedite. Toate lucrate manual, iar pentru "necredincioși", lângă standuri, meșteșugarii puteau fi zăriți dând viață unor îngerași din foi de porumb, cioplind obiecte din lemn sau împletind o mască. Iar "frișca de pe tort" au fost Valentin Albeșteanu și taraful său, care au concertat sâmbătă, precum și fanfara din Cordăreni, care a umblat ieri cu Capra prin târg.
Târg cu și pentru străini
Mare mi-a fost mirarea când am descoperit și prețurile destul de măricele. Nu aș vrea să fiu cârcotașă și să spun că nu meritau. La unul dintre standuri, un ou de struț împodobit costa 250 de lei. O rochie albă din pânză, ce mi-a adus aminte de filmele vechi românești, costa 1.400 de lei (noi!). Însă meșterii erau mulțumiți de vânzări. Cu atât mai mult cu cât în stânga și-n dreapta auzeai vorbindu-se orice altă limbă decât româna. Și, lucru cunoscut, străinii sunt mari amatori de astfel de obiecte. La standul de măști, o doamnă care lucra de zor era încâtată. "Anul acesta vânzările au mers mai bine ca anul trecut. Am vândut opt măști", mi s-a lăudat aceasta. Poate părea puțin, însă conceperea unei singure maști durează trei zile, iar prețul este 80 de lei.
După atâta efort, puțină mâncare tradițională…
Atâta energie consumată plimbându-mă printre standuri se cerea recâștigată. Și cum se putea mai plăcut, decât degustând ceva mâncare tradițională. Ei, aș! Nu am mai găsit nimic din acele bucate și băuturi din Maramureș sau Bistrița. În schimb, am zărit o coadă imensă la ceva care mirosea îmbietor. Era coadă la kurtos kalacs. De când s-a deschis târgul și până la închiderea acestuia, mâinile "meșterilor cofetari" veniți din Târgul Mureș nu s-au oprit, vânzările lor depășindu-le cu mult pe ale tuturor celorlalți.
