Vlad Horia Dragomir, de 22 de ani, unul dintre multele persoane nevazatoare din Capitala, a continuat sa lupte, in pofida lipsurilor materiale si a mentalitatilor preconcepute a celor din jurul sau, pentru a-si implini visul din copilarie, respectiv de a ajunge un profesor de muzica renumit. Astfel s-a dedicat studiului, iar prin munca sustinuta si eforturi financiare importante ale parintilor sai, a reusit sa obtina chiar o recunoastere internationala pentru interpretare la pian.
-De mic am avut inclinatii spre muzica, poate si datorita faptului ca bunicul meu, Dumitru Gheorghiu, a mers pe acelasi drum. Este greu, dar se poate realiza ceva in acest domeniu si de catre un nevazator. De altfel, sunt exemple graitoare precum cel al lui Ray Charles, Steve Wonder si altii-, a declarat Horia Dragomir.
A ramas fara vedere din culpa medicala
Desi si-a pierdut vederea treptat, ajungand ca la varsta de 7 ani sa nu mai poata face diferenta intre zi si noapte, acesta a ales sa mearga pe drumul muzicii, in loc sa se dea batut in fata sortii.
Cauza handicapului sau se datoreaza nasterii premature care a necesitat acordarea asistentei medicale reprezentata de conectarea sa la un aparat de oxigen pentru a mentine un ritm respirator normal, dar dintr-o greseala a medicilor, presiunea oxigenului a fost prea mare si i-a afectat ireversibil globul ocular de la ambii ochi.
Un tratament ce se efectueaza doar in Germania exista, iar la un moment dat, parintii lui Vlad au vrut ca acesta sa fiu unul dintre beneficiarii lui, insa s-au razgandit atunci cand au aflat ca sunt sanse mici de a-si recapata vederea, in schimb, riscuri mari, intrucat putea sa-si piarda abilitatea de a comunica.
-Au facut bine ca nu m-au operat, deoarece m-am obisnuit cu aceasta sitruatie. Mi-am creat o lume a mea in care totul se bazeaza pe intuitie si pe mult exercitiu pentru a nu ma lovi de diverse obiecte prin casa. In plus, sunt alte lucruri mult mai importante in viata in implinirea carora acest handicap nu e un obstacol-, sustine Vlad.
A reusit sa intre primul la Conservator
Cu toate acestea, el a reusit sa absolve cu media de 9,78 Liceul de Muzica -George Enescu- din Capitala, apoi, la indemnul parintilor, Radu si Daniela Dragomir, cat si al profesorului de istorie a muzicii din liceu, Nicolae Coman, a sustinut examenul la Universitate de Muzica Bucuresti, unde a reusit sa intre primul pe lista din aproape o suta de candidati la sectia de pedagogie.
In momentul de fata este student in anul IV la Conservator si spera ca anul viitor, dupa ce-si obtine diploma de absolvire, sa reuseasca sa ocupe unul dintre posturile vacante de profesor de muzica din cadrul unuia dintre liceele sau scolile normale bucurestene.
In acest sens, Vlad a afirmat ca -nu exista din partea autoritatilor o dorinta de a dota scolile speciale cu ce le trebuie. Chiar eu am invatat intr-o scoala speciala din sectorul 6, care nu dispunea de nici un fel de instrument. In plus, acolo unde acestea exista nu pot fi folosite datorita conditiei deplorabile in care se gasesc, la fel se intampla si in cazul unitatilor de invatamant normale. Cu toate acestea, vreau sa devin profesor si stiu la fel de bine ca va trebui sa trec peste mentalitatea directorilor unitatilor de invatamant care asociaza un handicap fizic cu unul mintal si sa-i fac sa ma accepte asa cum sunt-.
Premiat la un concurs de interpretare din Moscova
Desi dotarea scolii in care a invatat in ceea ce priveste disciplina educationala cuprinsa in programa si denumita -Muzica- lasa de dorit, a fost acceptat prin mari eforturi si munca la liceul de muzica. In timpul acestuia, cu ajutorul uneia dintre profesoarele sale, Elena Rotarescu, a putut sa se prezinte la un concurs international de interpretare destinat persoanelor nevazatoare ce s-a tinut in capitala Rusiei, la Moscova, si la care a reusit sa fie premiat pentru recitalul sustinut.
-Sunt timid pe scena, dar din clipa in care incep sa cant devin un alt om, o persoana care uita de cei din jur, de public si traieste fiecare nota de pe partitura. Scena nu este un lucru care se invata, cu ea te obisnuiesti in timp, dar eu nici in prezent nu m-am adaptat, cu toate ca nu trecea o saptamana fara sa urc pe scena si sa fac ceea ce stiu mai bine, si anume sa interpretez la pian-, sustine Horia Dragomir.
-E trist ca nimeni nu investeste in noi, dar adevarat-
In ceea ce priveste viata nevazatorilor, Vlad sustine ca este grea, mai ales ca nu exista facilitati create de autoritatile locale sau centrale special pentru ei, precum montarea unor semafoare care sa emita semnale sonore sau a unor borduri speciale ca in Occident care, pipaite cu ajutorul bastonului, sa-i avertizeze ca urmeaza o intersectie.
-La Conservator ma duce bunica sau parintii mei, mai ales dupa ce am avut cateva incidente nedorite si am cazut intr-un canal care nu era acoperit corespunzator. Am stat cateva luni in gips in urma acestui eveniment. Din acest punct de vedere pot spune ca viata unui nevazator in Capitala este mai mult decat groaznica, insa noi, nevazatorii, intampinam aceleasi probleme ca si societatea romaneasca, nu putem sa cerem mai mult. E trist ca nimeni nu investeste in noi, dar adevarat-, a declarat, impovarat de realitatea cotidiana, Horia V. Dragomir.
Acesta sustine ca o solutie poate fi reprezentata de cainii-ghizi, -amenajarea unor scoli de dresaj ar costa mai putin autoritatile decat un insotitor-persoana-.
