In ceea ce priveste reforma sanatatii, in ultimii zece ani, s-a realizat o adevarata retorica. Toata lumea vorbeste si da solutii. In realitate, asistam la o teama evidenta afisata in fata restructurarii. Un exemplu revelator il constituie evitarea aprobarii unui ordin, care sa permita evaluarea spitalelor. Proiectul unei astfel de legi a trecut pe sub nasul tuturor ministrilor pe care i-a avut sanatatea. Acum ar trebui sa se afle in atentia Danielei Bartos, care, ca medic de spital, este constienta de insemnatatea unei evaluari reale a unitatilor spitalicesti.
Dereglari in sistem
Se stie ca dintre cele peste 1.000 de spitale romanesti, trei sferturi sunt dezastruoase din punct de vedere al igienei, conditiilor hoteliere, dotarea cu aparatura sau chiar al sigurantei – numai in Capitala, un numar de sapte unitati necesita investitii masive in vederea consolidarii structurii de rezistenta.
Inca din anul 1994, Asociatia Spitalelor din Romania a inaintat Ministerului Sanatatii un proiect de lege, care stabileste criteriile de evaluare a performantelor inregistrate de spitalele romanesti. Toti ministrii care s-a perindat prin minister l-au citit, l-au apreciat, dar au uitat sa-l semneze. Aceeasi atitudine a avut-o si ultimul fost ministru al sanatatii, domnul Hajdu Gabor: -Sigur, i l-am dat ministrului Gabor si degeaba-, a spus, dand neputincios din umeri, dr. Ion Olteanu, presedintele Asociatiei Spitalelor.
In cateva cuvinte vom incerca sa definim ideea de acreditare a unitatilor spitalicesti. Evaluarea ingrijirilor de sanatate, a performantelor, atat din punct de vedere managerial, cat si al competentei personalului, va conduce la cresterea calitatii actului medical. -Cred ca unul dintre motivele pentru care nu exista cadru legal pentru procesul in discutie este faptul ca foarte multi se tem de aceasta acreditare. Nu inteleg de ce, deoarece nu se poate vorbi despre autonomie, decat in cazul in care sunt create mecanismele de evaluare a spitalelor si a manageriatului-, a apreciat dr. Olteanu.
Se vor inchide spitale?
In Legea asigurarilor sociale de sanatate, acreditarea este o conditie obligatorie. Daca ne gandim doar la faptul ca legea va incepe sa functioneze efectiv din prima zi a anului 1999, nu ar mai fi pentru nimeni o surpriza descoperirea ca exista o sumedenie de goluri legislative, care fac imposibila crearea unui sistem de asigurari de sanatate. In conditiile date, ramane de analizat cauza. Cu alte cuvinte, ceea ce s-a sfiit presedintele Olteanu sa afirme: majoritatea managerilor de spitale se tem ca, din cauza precaritatii financiare in care se afla si a datoriilor acumulate, sa nu fie inchise unele dintre ele. Ceea ce este perfect adevarat, daca unitatile nu vor indeplini minimul de cerinte, care se refera la detinerea autorizatiei sanitare de functionare. Conform ultimelor statistici inregistrate la Directia de Sanatate Publica, un sfert dintre spitalele bucurestene nu corespunde standardelor elementare de igiena.
Pe de alta parte, reducerea numarului de paturi este obligatorie si nu inseamna neaparat si reducere de personal. In prezent, o asistenta medicala supravegheaza aproximativ 50 de paturi, in timp ce, in tarile dezvoltate, o asistenta are in subordine cel mult patru. La fel stam si la zilele de spitalizare. Media este de 10 zile, iar in Vest, de aproximativ patru. Diferentele sunt concretizate in cheltuirea unor sume de bani, ce nu se coreleaza cu necesitatile populatiei.
Disfunctiunile provin din necorelarea dintre asistenta primara si cea spitaliceasca. -Va dau un singur exemplu. Depistarea precoce a cancerului nu se realizeaza in ambulator. Pe de alta parte, nici medicii specialisti nu fac nimic pentru pregatirea acestei etape, care ar salva multe vieti-, a declarat dr. Olteanu.
Rezidentii, cenusaresele lumii medicale
Perfectionarea profesionala se petrece, in majoritatea cazurilor, tot la spital. Una dintre problemele cu care se confrunta rezidentii este locul de pregatire. Clinicile universitare depasesc capacitatea de a le asigura minimul necesar pregatirii si perfectionarii profesionale. -Despre pregatirea postuniversitara a medicilor nu se poate spune ca este nula, dar cu certitudine este dezastruoasa. Rezidentii nu pun mana pe bolnavi, pentru ca nu li se permite acest lucru. In ceea ce priveste pregatirea teoretica, nici acolo nu stam mai bine. La salariile noastre, nu ne putem permite sa intram in posesia unor materiale de actualitate-, declara doctorul Alin Apostol, presedintele Asociatiei Medicilor Rezidenti din Romania.
Solutii pentru remedierea situatiei actuale exista. Una dintre ele a fost data de dr. Petre Calistru, directorul Spitalului -Victor Babes-, din Bucuresti: -La noi in spital sunt cinci sectii clinice si trei neclinice. Diferenta este doar de salarizare. Pot fi transformate si celelalte trei in sectii clinice, pentru a permite rezidentilor sa-si desfasoare activitatea-. La fel se intampla si cu alte spitale din tara, care si-au manifestat disponibilitatea de a primi rezidenti. Lipseste insa cadrul legal, care sa permita instaurarea normalitatii, cel putin din punctul acesta de vedere.
De remarcat ca, la aceasta ora, nu exista, la nivel national, un program de coordonare a rezidentilor. Pretentii insa exista. Medicii cu o anumita putere de decizie nu ar trebui sa uite ca tinerii lor colegi se vor ingriji mai tarziu chiar si de sanatatea lor.
Spitalele ar putea beneficia de un nou sistem de finantare, prin introducerea unui sistem unitar de tarifare a serviciilor medicale pentru fiecare grupa de diagnostice, costurile unitatilor sanitare reducandu-se, astfel, cu 20-30% fata de cele din sistemul actual, care ia in calcul costurile pe ziua de spitalizare, a declarat Eugeniu Turlea, presedintele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate. Proiectul, care va fi aplicat, deocamdata, in 23 de spitale, a fost pus la punct de Ministerul Sanatatii, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si de Colegiul Medicilor din Romania, cu sprijinul financiar al Agentiei de Dezvoltare si Departamentul de Sanatate al Statelor Unite.
Prin schimbarea sistemului de finantare, autoritatile implicate urmaresc imbunatatirea managementului spitalicesc, sprijinirea directiilor de sanatate publica si a caselor de asigurari de sanatate in planificarea serviciilor spitalicesti.
Programul se va derula timp de doi ani si va avea doua etape. Intr-o prima etapa, vor fi colectate datele clinice necesare stabilirii grupelor de diagnostic la nivel de pacient, precum si analiza datelor, iar in etapa a doua vor fi determinate costurile pe grupe de diagnostic.
