Desi fosta regie bucuresteana de apa si canal RGAB figura in anul 1999 cu o cifra de afaceri de 863 miliarde de lei si un profit net de 38 miliarde de lei, municipalitatea a decis ca este -stringent necesara- privatizarea acestei regii. De ce a fost nevoie de o concesionare si care au fost de fapt interesele, muritorii de rand nu vor sti probabil niciodata. In urma unei licitatii, reprezentantii Vivendi Water si cei ai Primariei Municipiului Bucuresti au semnat, la 30 martie 2000, contractul de concesionare a serviciilor de alimentare cu apa si canalizare, care a intrat in vigoare in noiembrie 2000.
Apa Nova s-a -ridicat- dintr-un apartament
Inca din 1999, la Bucuresti, lua fiinta o societate -de apartament-, Apa Nova Bucuresti SA, cu sediul in apartamentul 6 din strada Muzeul Zambaccian nr. 34, scara B, etajul 1, sectorul 1, cea care ulterior va reprezenta Grupul Vivendi. Capitalul social initial era infim pentru o societate care se batea pentru apa si canalul Bucurestiului, mai precis 160 milioane de lei (10.000 de dolari). Actionarii erau Vivendi, care detinea 96,9% din actiuni, alaturi de alti cinci cetateni francezi – Jean Patrice Poirier (reprezentantul Vivendi si totodata asociat unic al firmei franceze), Etienne Petit, Jerome Loyer, Bernard Chartier si Claude Robert Andrieu, toti detinand cate 10 actiuni, respectiv totalul de 3,1%.
-Tepe- frantuzesti
Infiltrarea scocietatii franceze in apa si canalul bucurestean incepe sa puna probleme municipalitatii, care nu da senzatia ca ar dori sa intervina in vreun fel. Astfel, directorul Poirier, actionar la Vivendi si presedinte al Consiliului de Administratie la Apa Nova, a adus in Romania de la societatea-mama o multime de conducte si vane, in valoare de sute de mii de dolari. Pana aici, toate bune si frumoase, numai ca tevile, care sunt din plastic, nu se potrivesc la flanse (puncte de racord). Mai mult, ele nu sunt nici agreate de autoritatea tehnica romana, intrucat aceste tevi de plastic rezista numai la patru atmosfere, fata de 8-10 atmosfere cat ar trebui sa fie conform standardelor.
Ciurucuri pe banii cetatenilor urbei
In realitate, ce este de prisos sau nu este bun in Franta este vandut in Romania de societatea Vivendi firmei Apa Nova. Angajatii, care vad ca magaziile de materiale si piese de schimb sunt tot mai goale, se tem ca francezii aduc aici, pe banii cetatenilor urbei, tot mai multe piese si materiale greu vandabile. Si asta pentru a nu se spune ca respectivii concesionari nu fac investitii. Si inca ce investitii. Facute pe banii de la Banca Mondiala, pe care, in final, tot contribuabilul bucurestean ii va scoate din buzunar, basca si cu o oarecare dobanda. Intrucat directorul de investitii de la Apa Nova, Horia Barnaure, a refuzat sa isi puna acceptul pe aceasta -manarie-, a ajuns sa fie presat cu demisia.
Pierderile din retea sunt suportate din buzunarele noastre
Modernizarea sistemului de alimentare cu apa a Bucurestiului a inceput inca din anul 1997, conform programului cofinantat de Banca Mondiala, valoarea totala a lucrarilor fiind de 39 milioane de dolari, din care 23 de milioane au fost cheltuite pana in toamna anului 1999. Intrucat sistemul de conducte al Capitalei este vechi de peste 100 de ani, au fost inlocuite, in principal, conductele cu pierderi mari de apa, a caror lungime a fost apreciata la peste 90 km. Cu toate ca s-a inceput si modernizarea statiilor de pompare, deficitul de apa din oras se ridica la aproximativ 2-3 mc/sec., Apa Nova reusind sa asigure alimentarea constanta cu apa 20 de ore din 24. Totodata, pierderile recunoscute de conducerea fostei regii ajung la 28%, contravaloarea apei imprastiate pe caldaram fiind suportata tot de stoicii bucuresteni.
Romania, cotata ca lumea a treia
Sindicalistii de la Apa Nova sunt de parere ca, incalcand legile Romaniei, Poirier ia decizii in detrimentul Apa Nova, unde este presedintele CA, si in avantajul Vivendi, unde este actionar unic, prin contracte defavorabile bucurestenilor. Referitor la nerespectarea contractului social semnat inainte de intrarea in efectivitate a concesionarii, sindicalistii vor sa deschida mai multe procese conducerii franceze legate de neasigurarea conditiilor de munca, amenintarile cu concedierea si lipsa materialelor. Liderii sindicali sustin ca directorul general ar avea un salariu de 17.000 de dolari, pentru ca ar beneficia de un spor care se acorda in Franta celor care lucreaza in tarile din lumea a treia. -Noi nu primim prime, in schimb stim sigur ca unii dintre directori au primit -atentii banesti- de pana la 1.000 de dolari, cumparandu-li-se astfel tacerea si acceptul de a fi condusi de cativa francezi care sunt angajati drept colaboratori si dau numai dispozitii verbale. Asa ca, daca iese ceva rau, ei nu pot fi acuzati de nimic si totul cade in spatele romanilor-, au spus sindicalistii.
