O filmare la morgă realizată în ziua de Crăciun din decembrie 1989 făcută publică abia acum, la 26 de ani de la evenimente, m-a făcut să mă întreb dacă am evoluat întru respectarea celor ce au încetat din viață. În filmul pe care îl puteți vedea mai jos, trupurile neînsuflețite ale revoluționarilor din 1989 sunt îngrămădite în sicrie cu burțile goale, târâte pe jos de picioare prin clădire, depozitate aruncate pe podea. Cu siguranță că titlul sună sinistru. Cu siguranță că pentru cel decedat nu mai contează cum este manipulat sau/și transportat. Cu siguranță că pentru cei care zi de zi lucrează cu morții, ei nu reprezintă niște foști oameni, ci doar niște obiecte chiar dacă nu formulează asemenea propoziții și cu siguranță că acum 26 de ani era altfel. Dar o imagine de la începutul lunii decembrie de la Vaslui mi-a rămas în minte și nu o pot uita: ziarul local Vremea nouă a surprins momentul în care trupul patronului unei firme de construcții locale care se spânzurase la birou în acea dimineață este scos de oamenii legii pentru a fi transportat la medicina legală: fără targă, într-un sac, și îngrămădit într-o furgonetă unde îmi și închipui niște lădițe aruncate, vreo două ciocane și o bormașină. Parcă eram și noi o țară europeană.
{youtube}jftGEclP9Vs{/youtube}
