Angela Tocilă: românului îi place să dea șpagă pentru că îl face să se simtă important, e convins că rezolvă orice cu șpagă și nu acceptă refuzuri

Procurorii militari din cadrul DNA au prins în flagrant un medic militar primar ORL când lua mită 500 de lei. Un bărbat a cărui soție urma să fie operată de medic a încercat să-i dea șpagă doctorului 200 de lei dar acesta ar fi refuzat, spunându-i că pentru această sumă de bani nici nu ar fi urcat din cabinet până la sala de operații. Dătătorul de mită s-a dus la DNA și l-a denunțat pe doctor. Două zile mai târziu, omul i-a oferit 500 de lei marcați cu „mită” doctorului iar acesta a fost prins în flagrant.
Cum corupție înseamnă și darea și luarea de mită, cu diferența că dătătorul de mită care denunță înainte de a afla procurorii pe altă cale scapă de pedeapsă, jurnalista Angela Tocilă face radiografia dării de mită la români:

„Românului îi place să dea șpagă, să nu ne izmenim… Îl face să se simtă important, iar iluzia unui strop de putere asupra celui care-o primește îl îmbată în așa hal încât e fericit chiar dacă și-a dat ultimii bani din casă.
Lui îi place să ”rezolve”, de-aia după fiecare accident rutier îl vezi pe vinovat cu telefonul la ureche, de zici că-i ambasador sau ceva, sunându-l pe nașul, unchiul sau vărul, șef la Circulație.
Românul nu-și asumă niciun eșec, e convins că rezolvă orice cu șpagă și nu acceptă refuzuri. El trage de buzunare, de poșete, apoi ar izbucni ”ia-i, futuți Dumnezeii tăi de căpos, că-i arunc aicia pă coridor să te fac de râs!”, știind că un refuz îi reduce spre zero șansele de a i se aproba serviciul pe care îl cere în schimbul șpăgii.
Românului îi place și jocul acela ”vă rog io frumos să luați, e doar o mică atenție…” ”oh, lăsați… Vai, nu trebuie…” în care ambele părți își zâmbesc mieros, se ating delicat pe mâini, își susură la urechi, zâmbesc cu subînțeles, una a aprobare, cealaltă a supunere.
”Te trimit io la cineva, zici că vii din partea mea…” e iar o expresie atât de îndrăgită popular încât ar trebui consemnată în vreo culegere de folclor. Noi toți știm pe cineva și trimitem și pe alții la cineva, care va deveni cineva-ul altora, care se vor face la rândul lor, cineva-ul altor și altor români. Teoretic, toți suntem conectați între noi prin șpaga pe care o dăm sau o primim. Practic, ne despărțim când șpaga o iau alții.
Aceste cugetări ale mele nu au menirea de a declanșa o avalanșă de ”eu n-am dat/luat în viața mea șpagă” pentru că 1. Nu cred și 2. Aici nu e gazetă de perete.”, a scris Angela Tocilă pe Facebook.

Citește mai multe articole de Angela Tocilă pe Politicstand.com