De mai bine de un secol, nu exista, probabil, o prezentare a Capitalei Romaniei in care sa nu troneze, la loc de cinste, cladirea Ateneului Roman, emblema a arhitecturii si a vietii culturale bucurestene. In scopul -inzestrarii poporului cu cunostinte folositoare-, in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, Constantin Esarcu pune bazele Societatii -Ateneul Roman-, stabilind, impreuna cu alte personalitati marcante ale vietii culturale romanesti, precum V.A. Urechia, Al. Odobescu, Carol Rosetti, drept principal obiectiv construirea unui edificiu care sa fie templul artelor, stiintei si culturii romanesti. Problema pe care a intampinat-o demersul a fost legata de fondurile necesare ridicarii unei cladiri care sa raspunda exigentelor. Pentru ca sumele provenite din donatii nu erau suficiente, 500.000 de bilete de loterie au fost puse in vanzare, fiecare dintre ele avand valoarea de un leu, de unde si celebra: -Dati un leu pentru Ateneu!-. Astfel, in 1886 este posibila asezarea pietrei de temelie pe locul ce apartinuse inainte Societatii Ecvestre Romane, donat acum de Primaria Capitalei pentru construirea Ateneului, dupa planurile arhitectului francez Albert Galeron, secondat de alti experti precum Grigore Cerchez, Constantin Olanescu, Ion Mincu, Ion Gr. Cantacuzino. Gratie acestora, finalizarea primei faze a lucrarilor a fost posibila dupa numai 16 luni, asa incat edificiul a fost inaugurat in anul 1888, urmand ca in perioada 1894-1897 lucrarile sa fie continuate.
Impozanta si impresionanta, cladirea Ateneului a fost construita in stil neoclasic, cu multe elemente de decoratie tipice arhitecturii franceze de sfarsit de secol, numai in plan central reflectandu-se un stil eclectic.
Ateneul isi va atinge, de-a lungul timpului, scopul pe care i l-au propus fondatorii sai, gazduind conferinte, concerte simfonice ale Societatii Filarmonice, precum si expozitii de pictura. Sediul Filarmonicii -George Enescu-, precum si al Festivalului International purtand numele marelui compozitor, Ateneul Roman isi merita pe deplin titlul de prima scena muzicala a tarii.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane