Peste 20.000 de bolnavi cu grave afectiuni endocrinologice au beneficiat anul trecut de tratamente gratuite in cadrul programelor nationale de sanatate, derulate la Institutul Parhon. Persoane diagnosticate cu gusa endemica, osteoporoza, tulburari de crestere, infertilitate endocrina sau tumori endocrine au primit, in mod gratuit, tratamente complexe si costisitoare.
Anul acesta, Ministerul Sanatatii a decis ca numai doua programe de endocrinologie vor mai fi finantate din fonduri publice. -Suma atribuita acestora va creste. Practic, banii alocati pana acum pe cinci programe vor fi distribuiti pe cele doua ramase. Nici ceilalti bolnavi nu vor fi neglijati, fiind identificate alte solutii de tratament gratuit, atat pentru copii, cat si pentru adulti-, ne-a declarat directorul Institutului Parhon, prof. dr. Constantin Dumitrache.
– Ce afectiuni endocrinologice vor fi tratate in continuare in baza programelor nationale?
– In mod cert, vor ramane bolile cu impact demografic, care afecteaza un esantion larg de populatie: gusa endemica si osteoporoza. Peste 20% din populatia Romaniei sufera inca de gusa endemica, chiar daca s-a demarat inca din 1949 un program national de preventie si tratament al acestei boli. Este adevarat ca formele sale neuropsihice (cele mai grave) au disparut. Insa lupta cu aceasta maladie va continua, pentru ca natura sa tine strict de relieful tarii. Cat priveste osteoporoza, putem spune ca esantionul de populatie afectat il reprezinta toate femeile trecute de 50 de ani. Majoritatea sunt pensionare si nu-si pot permite costul ridicat al tratamentelor.
– In ce conditii este acceptat un bolnav in aceste programe?
– Criteriile de includere au fost si raman extrem de exigente si, in consecinta, starnesc nemultumirea celor ce se simt nedreptatiti. Din pacate, fondurile de care dispunem sunt limitate, astfel ca numai formele severe de boala sunt acceptate. In cazul osteoporozei, de pilda, au fost admisi numai bolnavii cu deviatie osoasa de peste 3,5. Fara tratament urgent, acestia risca fracturi de sold, a caror rata de mortalitate este de peste 80%. Trebuie sa mentionez insa ca nici o tara din lume nu poate asigura un program care sa trateze gratuit o anumita boala. In Franta, de pilda, doar 18% dintre bolnavii de osteoporoza intra in asigurarile de stat.
– Care va fi impactul cresterii fondurilor pe cele doua programe?
– In mod cert, unul pozitiv, pentru ca vom putea trata un numar mult mai mare de bolnavi. Daca criteriul de admitere, in cazul osteoporozei, ar fi o deviatie osoasa de 3, in loc de 3,5, asta ar insemna tratament gratuit pentru inca cateva sute de mii de bolnavi, la nivelul intregii tari. Este un pas inainte foarte important, cu consecinte faste pentru viitorul intregii populatii.
– Exista deficiente in modul de circulatie a banilor din domeniul sanitar?
– Afirm cu convingere ca banii care circula actualmente in sistemul sanitar pot acoperi in intregime necesitatile de tratament ale populatiei. Din pacate, exista foarte multe portite prin care fondurile se pierd. Un exemplu este cel al cCombinatului SIDEX, a caror patroni nu au platit asigurarile sociale timp de cateva luni, interval in care medicii au avut obligatia sa consulte angajatii si familiile acestora si sa le prescrie tratamente.
Pe de alta parte, in Romania exista o mare problema cu gospodarirea banilor. Consider ca autonomia acordata caselor judetene de sanatate a fost o greseala, care a permis o mare -lejeritate- in manevrarea banilor. Sanatatea unei tari este o problema globala.
