Peste două sute de romi s-au strâns în județul Sibiu la funeraliile lui Traian Grancea, cel mai vârstnic supraviețuitor al Holocaustului romilor, care a murit la 108 ani, în semn de respect pirandele de familie bună etalându-și salbele, iar lăutari aduși din Alba cântând doine și cântece de jale.
Traian Grancea a fost bulibașa din Porumbacu de Jos, județul Sibiu, cel mai bătrân supraviețuitor al Holocaustului romilor, decorat de Traian Băsescu în 2007, dar și protagonistul unui documentar intitulat „Adevărul despre Holocaust”, regizat de Florin Cioabă și prezentat în 2012 la Astra Film Festival, transmite corespondentul Mediafax.
Traian Grancea a murit duminică, la vârsta de 108 ani, și a lăsat în urmă doi copii, dar și zeci de nepoți, strănepoți și stră-strănepoți, în curtea casei sale din Porumbacu de Jos fiind, marți, peste 60 de membri ai familiei sale.
Pentru că bătrânul a fost adeptul tradiției și al modestiei, familia sa nu a făcut o înmormântare cu fast, deși și-ar fi permis acest lucru.
La funeralii, au venit din întreg județul, dar și din județele învecinate, peste două sute de romi care l-au cunoscut sau care doar i-au aflat povestea. Încă de dimineață, lăutari aduși din județul Alba au cântat doine și cântece de jale, întreținând atmosfera specifică de priveghi țigănesc, în timp ce oamenii își împărtășeau povești cu și despre Traian Grancea.
„Eu sunt din Cârța, am venit la înmormântare pentru că l-am cunoscut pe Grancea bătrânul. De fiecare dată când îl vedeam, ne povestea din Transnistria, cât a fost de greu. Ne-a povestit că acolo a trăit rău, foarte rău, mizerie, au venit înapoi fără haine, pe jos. A zis că i-au băgat odată într-un loc să-i puște și a venit cineva pe un cal și flutura un steag roșu. S-au întors cu mitralierele și nu i-au mai împușcat, dar i-au băgat într-o groapă mare unde au stat două zile. A venit o ninsoare mare de tot în perioada aia și când i-au scos de acolo jumătate erau morți”, a povestit moș Matei Căldărarul, care la cei 70 de ani ai săi spune că era dintr-o cu totul altă generație decât Traian Grancea.
Moș Matei a venit îmbrăcat în costum tradițional al romilor căldărari: pălărie neagră numită „clop”, cămașă albă de in, pantaloni negri de postav și cizme negre de piele. În aceeași ținută a fost așezat în sicriu și Traian Grancea.
Tinerii care au venit la înmormântare, chiar și dintre membrii familiei, au păstrat doar frânturi din costumul tradițional: în loc de cămăși de in, ei au îmbrăcat cămăși de la cele mai bune magazine din Sibiu, pantaloni de stofă și pantofi negri.
„Noi suntem mai moderni, nu prea mai purtăm costumul tradițional. Dar pe Traian Grancea nu l-ai putut îmbrăca cu altceva niciodată”, spune Traian Raul Grancea, unul dintre strănepoții lui Traian Grancea.
Traian Grancea a lăsat avere, dar i-a învățat și meseria de căldărar
În curte, în ziua înmormântării, au fost cinci generații de bărbați care se numesc Traian Grancea și sunt descendenți ai defunctului. Fiul acestuia le povestește celor prezenți despre tatăl său și viața grea pe care a avut-o.
„Tatăl meu a avut o viață destul de grea. Înainte de război s-a pus problema deportării romilor din România, în Transnistria. Nu le-a zis nimeni unde-i duce și ce le face. Fiecare s-a dus cum a putut, unii cu căruțele, alții pe jos. Tatăl meu a suferit mult. S-a dus cu familia, cu soția și trei copii. Lui i-a ajutat Dumnezeu de a venit înapoi, însă cu mare suferință. A suferit mult. S-a tras în ei. Nevasta i-au împușcat-o nemții, lui i-au rupt piciorul. A rămas cu piciorul bolnav, îl durea, iar de atunci că nu s-a putut trata cum trebuie. A venit înapoi, și-a făcut altă familie, ne-a crescut pe mine și pe sora mea”, povestește fiul bătrânului, care se numește tot Traian Grancea.
Acesta spune și că de la tatăl său a învățat meseria de căldărar pe care a transmis-o fiilor săi. Tot de la tatăl său a preluat atribuțiile de bulibașă atunci când acesta nu a mai putut face față.
Copiii și nepoții lui Traian Grancea recunosc că au moștenit o întreagă avere de la bătrân.
„După cum puteți observa, ne-a lăsat avere. Casa e ridicată în 1981. Ne-a lăsat avere multă. În urmă cu zece ani, m-a ajutat și am făcut o firmă care se ocupă cu fierul vechi. Ne-a învățat să facem meserie. Chiar dacă conducem mașini luxoase și trăim în alte vremuri, mai moderne, știm să facem și meseria de căldărari, nu la fel de bine ca el”, mai spune strănepotul bătrânului, Traian Raul Grancea.
Casa la care face referire e un imobil pe două nivele, vopsită în galben și se distinge foarte clar față de majoritatea caselor din zonă. Are un gard din fier forjat cu ornamente aurii și o curte imensă pavată. Familia mai are mașini, terenuri, firme, dar și bani.
Pirandele și-au luat salbele aurite în semn de respect
Așezate pe scaune, de-a lungul curții lungi, pirandele din familii bune își etalează salbele de aur și sunt mândre că pot să le arate.
„La nunți și la sărbători se poartă salbele. Această înmormântare este o sărbătoare pentru noi că nu toată ziua ajunge un om la 108 ani. Aceste bijuterii sunt mândria noastră, sunt în familiile noastre de generații și trebuie etalate. În semn de respect pentru Traian Grancea și pentru familia sa se poartă toate bijuteriile”, explică Uca Căldărar, mama unei fete nemăritate care poartă o salbă de aur, cercei și câteva ghiuluri din același metal.
Președintele Centrului Creștin al Romilor, Daniel Cioabă, și sora sa, Luminița Cioabă, au venit să aducă un ultim omagiu, având o mulțime de cărți și un tablou mare, înfățișându-l pe Traian Grancea. Au stat câteva minute înainte de debutul ceremoniei de înmormântare și au plecat.
În schimb, prefectul de Sibiu, Ovidiu Sitterli, a stat la întreaga ceremonie și a mers pe jos, pe lângă sicriu, până în cimitirul din localitate.
La plecarea din curte, la fiecare răscruce de drum și la trecerea peste un pod, romii au aruncat bani în sicriu, pe drum și în apă, având credința fermă că așa plătesc drumul mortului până pe lumea cealaltă. Alaiul a fost însoțit pe tot drumul de lăutari, care au interpretat melodii triste.
La finalul ceremoniei, toți participanții la înmormântare au fost chemați la masă, familia pregătind tocană tradițională din carne de porc și vită, ciorbă acră și orez cu lapte.
