Multi dintre inventatorii romani medaliati la Saloanele internationale de inventica ar putea fi nevoiti sa renunte la participarile viitoare, din cauza sumei mult prea mici pe care guvernul a alocat-o pentru cercetarea romaneasca, in anul 2003. Chiar daca exista un capitol destinat manifestarilor externe, banii prevazuti sunt mult prea putini pentru a asigura o prezenta masiva a inventatorilor, la Geneva si Bruxelles.
Pe de alta parte, nici recunoasterea interna a medaliilor obtinute nu mai exista, premiantii ultimului Salon beneficiind doar de strangeri de mana din partea guvernului, din cauza ca suma de 19 miliarde pentru premierea lor a fost redirectionata…
Bani putini, probleme mari
Pentru anul viitor, cele 2.300 de miliarde alocate Cercetarii nu reprezinta o suma care sa permita o dezvoltare palpabila. Chiar daca in Ordonanta 57/2002 se stipuleaza inca din articolul 1 ca -Cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, denumite in continuare cercetare-dezvoltare, sunt principalele activitati creatoare si generatoare de progres economic si social-, prevederea respectiva nu se simte deloc in banii alocati pentru acest departament al MEC. Fata de bugetul anului 2002, cresterea reala se invarteste in jurul a doar 10%, in conditiile unei inflatii declarate de 17%.
-Legea parcurilor tehnologice este, in opinia mea, un jaf declarat al institutelor de cercetare. De altfel, si in Raportul de tara, la Capitolul 17 – privind respectarea conditiilor, se spune clar ca aceasta lege priveste universitatile, si nu institutele de cercetare. Tot in raportul respectiv se precizeaza ca procentajul din Produsul Intern Brut alocat cercetarii este inca foarte scazut-, ne-a declarat liderul sindicalistilor din cercetare-proiectare, Radu Minea.
In plus, participarea Romaniei la programele internationale in domeniu nu este atat de rentabila, si din cauza faptului ca sumele cu care participam la aceste proiecte se intorc intr-o proportie mult prea mica, incat sa existe o rentabilitate pe termen scurt.
In prezent, in subordinea MEC se mai afla 24 de institute de cercetare, in care lucreaza 30.000 de cercetatori, jumatate din ei fiind atestati, fata de 150.000 de angajati, cati erau inainte de 1990. Sectoarele cel mai bine acoperite in domeniul cercetarii raman cel tehnic, agricol, medical, precum si fizica.
Fondurile extrabugetare sunt direct proportionale cu finantarea
In momentul de fata, scopul MEC este de a introduce in cercetare fonduri de pe piata libera, atat externa, cat si interna, dovedind astfel ca cercetarea romaneasca nu este una -de sertar- sau -pe stoc-, ci una profitabila. In anul 2000, prin cofinantare s-au obtinut 60 de miliarde. In 2001 s-au obtinut 285 de miliarde din fonduri extrabugetare. Pentru anul in curs, Ministerul Finantelor Publice a fixat suma de 500 de miliarde. Care sigur nu va putea fi atinsa, din cauza subfinantarii continue. Alocarea bugetara de anul viitor, fiind mai mica, nu va permite – implicit – lansarea multor proiecte noi, si nu va atrage dupa sine suficiente fonduri extrabugetare.
Deci, conditia de baza este existenta cat mai multor proiecte care – in urma comercializarii – sa asigure fonduri extrabugetare. Dar cercetarea a primit de la buget fonduri din ce in ce mai mici, si atunci ce sa vanda, daca nu are bani sa produca? Dupa cum s-a vazut, pentru 2003 proiectele de cercetare vor fi mai putin numeroase, asa ca, daca cineva se asteapta ca fondurile extrabugetare sa fie mai mari, se insala…
Daca facem o comparatie cu situatia din tarile dezvoltate, nu stam deloc -pe roze-; acolo, fondurile extrabugetare atrase reprezinta 35-40% din bugetul cercetarii – statul asigurand diferenta, bineinteles. Chiar exista si tari care-si pun problema pierderii controlului asupra acestei activitati, din cauza ca firmele particulare investesc masiv. De exemplu, in Finlanda cercetarea beneficiaza de 0,8-0,9% din PIB. Dar se consuma o suma egala cu 3,6% din PIB. Diferenta este asigurata de veniturile extrabugetare, realizate prin comercializarea rezultatelor cercetarii.
Cea mai batrana cercetare
Practic, in momentul de fata, media de varsta a cercetatorului roman este de peste 50 de ani. Principala vina a acestei imbatraniri o poarta exodul tinerelor -creiere- din domeniu, care nu produce doar un vid stiintific, ci si o ridicare a mediei de varsta, cu rezultate dintre cele mai dezastruoase. Este bine stiut faptul ca perioada optima de creatie pentru fiinta umana este de pana la 35 de ani. Dupa aceasta varsta, creatia isi pierde din intensitate, din cauza problemelor sociale, psihologice si fiziologice. In exterior se tine cont de acesti parametri, astfel ca in Uniunea Europeana si SUA varsta medie din cercetare nu depaseste 35 de ani. Recordul in materie de tinerete il are – paradoxal! – Cuba, tara in care varsta medie este de 27 de ani.
Dar majoritatea tinerilor romani prefera un loc de munca in care ideile sa le fie apreciate la justa valoare, atat material, cat si intelectual, si unde – eventual – rezultatele muncii lor sa fie puse cat mai rapid in aplicare…
