Strategia -chestori pe banda rulanta-, aplicata de Marian Saniuta in cele sase luni cat a stat in fruntea Ministerului Administratiei si Internelor, a creat probleme serioase. Din dorinta de a multumi pe toata lumea, fostul prefect de Prahova a sporit considerabil numarul chestorilor cu toate ca meritele acestora erau zero. Desi regulamentul de functionare al MAI prevede foarte clar ca acestia trebuie sa vorbeasca o limba de circulatie internationala, multi dintre cei avansati peste noapte n-au habar de asa ceva. Mai mult, din cauza intrarii Romaniei in NATO si a perspectivei de integrare europeana, se presupune ca acestia trebuie sa cunoasca engleza, franceza sau germana. -Curentul- a realizat un sondaj printre chestorii din provincie si a descoperit ca unii dintre ei nici macar nu au fost in stare sa lege doua vorbe intr-o limba de circulatie internationala, daramite sa poarte o conversatie.
Unii chestori de politie incearca totusi sa invete o limba de circulatie internationala, dar exista probleme mari de comunicare si la oamenii din jurul lor. De multe ori, pana sa ajungi sa discuti cu un chestor, treci prin filtrul centralistei sau sefei de cabinet, care habar nu au de vreo limba straina. -Curentul- a testat aceste abilitati dupa un scenariu simplu: am sunat la cateva IPJ, pretinzand ca suntem ziaristi greci si vrem sa discutam cu sefii inspectoratelor respective.
Cascadorii rasului
Dumitru Jantea, seful Inspectoratului de Politie Giurgiu, este de departe cel mai slab chestor testat de catre -Curentul-. Acesta a vorbit numai in romana, monosilabic, dupa care a inchis telefonul fara nici un fel de explicatie. De cealalta parte, seful IPJ Suceava, Vasile Motoc, a ascultat prezentarea in engleza, dupa care a mitraliat in dulcele grai moldovenesc: -Va rog sa imi transmiteti o nota pe fax, pe care sa o traducem si sa putem sa o consultam-. Dupa ce a realizat ca un ziarist grec nu are cum sa inteleaga o astfel de fraza, chestorul Motoc a dat-o pe franceza, amestecata cu italiana si cu accent de telenovela. Dialogul cu acesta s-a terminat insa cu un OK americanesc, singurul cuvant pronuntat corect si inteligibil.
In schimb, comandantul Inspectoratului Judetean de Politie Bihor, Gheorghe Chereji, a schimbat macazul din engleza in franceza, limba ce nu putea fi inteleasa decat de un profesor de… rusa. La fel ca si colegul sau de la Suceava, Chereji a vorbit cateva momente in romana, dupa care a incercat si engleza, spunand -yes- si -moment-, dar ulterior a explicat ca nu intelege. In franceza, chestorul a mai incurcat cate un cuvant, a mai inversat -astazi- cu -maine-, dupa care a grait repede o serie de sunete ce respectau doar melodicitatea limbii franceze.
-Scuzati-ma putin! Cum se numeste in engleza… Nu stiti romaneste?-
In incercarea de a-l contacta pe chestorul Cotolan de la Hunedoara, am sunat la cabinetul acestuia. Dar ne-am lovit de un barbat care, incercand sa ne arate ca vorbeste engleza, ne-a spus in aceasta limba -Ce mai faceti-, ca raspuns la solicitarea de a ne pune in contact cu seful sau. Dupa aceasta manifestare, functionarul a mai silabisit cateva cuvinte si a spus ceva din care a rezultat ca nici seful sau nu poate vorbi vreo limba straina.
La randul sau, seful de cabinet al chestorului Ion Tomescu de la IPJ Dambovita a explicat, dupa multe insistente, ca pentru a putea purta o conversatie cu superiorul sau este nevoie de un translator.
Mult mai interesanta a fost aventura de la IPJ Mehedinti. Dupa ce am sunat, secretara sefulului politiei mehedintene a vorbit speriata in romana -Scuzati-ma putin! Cum se numeste in engleza… Nu stiti romaneste?-. Am incercat sa ii explicam in engleza ce dorim de la ea, dar o voce de barbat i-a sarit in ajutor, silabisind in receptor -Do spic rominskaia-, combinatia de litere datorandu-se apropierii mari a IPJ Mehedinti de granita cu Iugoslavia. Aceeasi voce a rostit apoi cuvantul magic -moment-, folosit de aproape toti centralistii, secretarii si intendentele de chestori in momentele grele de acest gen.
Asteptarea a durat 10 minute si la telefon a incercat sa intervina insusi generalul, dar nu a inteles nimic si a adus-o, dupa alte cateva minute, pe Amelia, care stia engleza. Ea ne-a corectat impresia ca am fi vorbit cu Doru Dumitrescu, spunand intr-o engleza cu accent de Strehaia: -Momentan este afara, deci nu este aici-, logica domnisoarei fiind la fel de puternica si in momentul in care am intrebat-o daca seful ei cunoaste vreo limba straina: -Stie franceza, dar daca puteti luati un translator-.
Aceeasi situatie am intalnit-o si la Arges, unde am asteptat iarasi minute bune la telefon o politista care sa stie engleza. Cu toate acestea, abia pe la jumatatea conversatiei a realizat ca este vorba despre un ziarist grec, in ciuda faptului ca ii tot repetasem acest lucru de mai multe ori.
