Consumul de ciuperci provenite din vegetatia salbatica face, anual, ravagii in randul populatiei. Studiile epidemiologice de micotoxicologie traditionala arata ca otravirile cu ciuperci toxice sunt mai frecvente in anii ploiosi. In tot mai multe judete sunt raportate cazuri de intoxicatii cu ciuperci, extrem de grave sau chiar mortale.
Amanita Phalloides – cel mai redutabil ucigas
Ciupercile pot otravi prin toxina continuta: Amanitin (specii de Amanita, Lepiota, Galerina, Conocybe), Orelanina (specii de Cortinariu), Giromitrina (specii de Gyromitra). Toate aceste specii de ciuperci pot realiza otraviri mortale, cea mai redutabila in acest sens fiind Amanita Phalloides (pozele fara denumire). Aceasta este raspunzatoare de 97% din decesele prin intoxicatii cu ciuperci in Franta. -In regiunea noastra, intr-o perioada de peste 20 de ani, aceasta ciuperca, din 50 de intoxicatii de tip Phaloidian numai la copii, a facut 25 de victime, un tribut prea mare si extrem de tragic-, ne-a declarat profesor doctor Mihai Neamtu, directorul Spitalului Clinic de Pediatrie Sibiu.
Particularitatea acestui tip de intoxicatii consta in faptul ca debutul simptomatologiei evocatoare de intoxicatie se produce tardiv dupa ingestie, de la cateva ore pana la cateva zile – cand toxinele deja si-au efectuat actiunea distructiva asupra ficatului (in principal) si rinichiului, actiune urmata de necroza hepatica masiva si nefropatie toxica, soldate cu insuficienta hepato-renala severa, de obicei mortala.
Este important de retinut ca o ciuperca adulta din specia Amanita Phalloides poate omori un adult de 70 de kg. -De obicei, bolnavul se prezinta la medic dupa debutul intoxicatiei, cand deja efectul toxinei este consumat, asa incat supravietuirea depinde nu atat de tratamentul efectuat, cat de cantitatea de toxina ajunsa deja in ficat-, spune doctorul Neamtu.
Ciupercile poluate sunt mortale
Toxina este corelabila cu felul in care ciuperca a fost preparata: daca a fost consumata de un singur individ, atunci intoxicatia este de obicei mortala, daca a fost consumata in tocanita impreuna cu alte ciuperci (presupus netoxice), de catre mai multi indivizi, atunci intoxicatia este cu potential de supravietuire.
Desigur ca pentru un copil doza de toxina letala este cu mult mai mica. Alte tipuri de toxine care se regasesc in ciupercile otravitoare sunt: Muscarina (specii de Inocybe, Clitocybe), Muscimolul (Acid Ibotenic), Psilocybin (substante iritante ale tractului gastro-intestinal), Coprina (toxina activa doar asociata cu alcoolul), ciupercile care contin aceste toxine, cele deja mentionate, dar si specii de Amanita (Muscaria), Echinocephala, Gemmata, Porphiria genereaza intoxicatii cu debut precoce, 15-20 de minute pana la maximum doua ore, cu potential de mare gravitate, dar care, diagnosticate la timp, beneficiaza de tratament eficace soldabil cu vindecarea deplina.
Un alt tip de otravire realizabil prin consumul de ciuperci provenite din vegetatia spontana este acela consecutiv poluarii ciupercilor, acestea fiind cunoscute ca avand afinitati deosebite pentru inmagazinarea a tot ceea ce poate fi toxic pentru om: substante folosite in agricultura ca ingrasaminte, insectofungicide, ierbicide, rodendicide, metale grele – mercur, plumb, cadmiu.
Recomandari pentru evitarea intoxicatiilor
Ciupercile provenite din vegetatia spontana, uneori oferite spre vanzare de catre culegatori neautorizati, in piete agroalimentare, pot fi consumate daca sunt atestate de specialisti micotoxicologi ca fiind comestibile, asa cum se intampla in mai toate tarile dezvoltate. -Altfel, in absenta acestui aviz micotoxicologic si prin prisma firavei legislatii in domeniu (OG nr. 21/1992 si HG nr. 757/1992, Legea 69/1991) care, in principiu, reglementeaza drepturile si protectia consumatorilor, administratiile locale ar trebui sa stopeze comercializarea ciupercilor provenite din vegetatia spontana-, este de parere doctorul Neamtu.
Totodata, amatorii de ciuperci ar trebui sa tina cont de urmatoarele recomandari: sa nu consume niciodata ciuperci care au volva (un fel de cupa in care sta tulpina) si inel alb sub palarie, daca nu cunosc Amanitele comestibile, ciuperci de culoare rosie sau caramizie, cel mai adesea specii de Cortinarius, pentru ca trei din cinci varietati din aceasta specie sunt mortale, ciuperci identificate ca fiind comestibile exclusiv dupa imagini din carti, ciuperci foarte tinere, dificil de diferentiat de cele toxice (cu care s-ar putea asemana foarte mult la aceasta varsta), ciuperci foarte batrane, viermanoase, alterate, inghetate; sa limiteze sau sa evite consumul de ciuperci la 250 de grame pe saptamana, al speciilor foarte poluate radioactiv, – consumul ciupercilor recoltate la mai putin de trei-cinci km de uzine chimice si furnale de ardere a resturilor menajere, ciupercilor recoltate la mai putin de 300 de metri de strazi, sosele, autostrazi, parcari (foarte poluate cu plumb), – consumul ciupercilor recoltate din apropierea minelor de fier (risc de intoxicatie cu thalium, otravire mortala), – consumul ciupercilor concomitent sau in aceeasi saptamana cu consumul produselor din ficat, rinichi (risc de intoxicatie cu mercur).
