O fosta salariata a dat in judecata Baroul de avocati din Bucuresti, solicitand acordarea drepturilor salariale si completarea carnetului de munca cu perioada in care aceasta a lucrat acolo. Surprinzator, in timpul procesului, la instanta de fond, reprezentantul baroului a contrazis prin declaratiile facute actele eliberate de institutia pe care o reprezenta in proces.
Marta Ionescu declara: -am fost angajata la barou din luna martie 2001 cu contract de colaborare, ca ingrijitoare, cu program de 8 ore si o retributie de doua milioane de lei lunar. In luna martie 2003, cand a intrat in vigoare noul Cod al muncii, mi-am solicitat carnetul de munca, am incheiat o conventie civila la Serviciul personal (…) dar nu mi s-a eliberat nici o copie, pe motiv ca in curand mi se va incheia contract individual de munca. Tot de atunci am inceput sa primesc retributia pe fluturas, cu toate impozitele si contributiile catre stat retinute din retributie-.
In loc sa i se incheie contract de munca, la sfarsitul anului 2003, Marta Ionescu, conform propriilor afirmatii, a fost anuntata de catre Cristian Iordanescu, decanul Baroului Bucuresti, ca nu mai este nevoie de serviciile ei. Din acel moment, Marta Ionescu a intrat in litigiu de munca cu baroul la Tribunalul Municipiului Bucuresti, unde, prin sentinta civila nr. 4779/5.11.2004, i s-au respins toate capetele de cerere, mai putin cel referitor la eliberarea carnetului de munca.
Avocatul avocatilor combate actele semnate de seful lui
Aparatorul baroului a solicitat in fata judecatorilor respingerea actiunii formulate de Marta Ionescu, aratand ca in luna mai 2002 conducerea instantei a aprobat ca Baroul Bucuresti sa detina un birou de asistenta juridica in cadrul Judecatoriei Sectorului 3. -In aceste conditii, s-a incheiat o conventie de prestari servicii cu reclamanta (…) pentru activitatea de ingrijitor, pentru o perioada determinata de 6 luni. Dupa modificarea Codului muncii, incepand cu data de 1.03.2003 si fata de disp. art 268, nu s-a mai incheiat conventie civila, reclamanta fiind platita (sic!) de persoane din Baroul de avocati, pana la sfarsitul anului 2003, fara sa existe o baza legala-. Practic, aparatorul baroului a sustinut ca Marta Ionescu a fost platita la mica tocmeala de catre cei cu dare de mana si mai largi la inima. Numai ca, suprinzator, in adeverinta nr. 3.572 din 17.07. 2003 (n.r – semnata de Cristian Iordanescu si Virgil Lapadat), eliberata cu patru luni si jumatate mai tarziu decat termenul invocat de aparator – 1 martie, de la care nu s-a mai incheiat nici macar conventie civila, se arata fara echivoc: -Se adevereste prin prezenta ca d-na Ionescu Marta este salariata a Baroului Bucuresti in functia de ingrijitor si este retribuita pe stat de plata. Mentionam ca se retin lunar sus-numitei prin statul de plata contributiile pentru asigurarile sociale, contributia pentru somaj si contributia pentru asigurarile de sanatate-.
Mai mult, printr-o adresa semnata de 49 de avocati, instanta a fost instiintata ca: -toate aceste spatii destinate avocatilor beneficiaza de personal angajat de Baroul Bucuresti pentru efectuarea curateniei si paza bunurilor aflate aici. De circa trei ani, se prezinta zilnic doamna Ionescu Marta, care face curatenie si are grija de lucrurile avocatilor, in intervalul de timp cat acestia sunt in salile de judecata-.
Raspunsuri asteptate
Cateva intrebari apar in mod firesc. Daca Marta Ionescu nu mai era angajata a baroului, nici macar pe baza de conventie civila, in ce temei a semnat decanul Cristian Iordanescu adeverinta nr. 3.572 sau a certificat ca reala o situatie contrara celor mentionate in documentul respectiv? Daca Marta Ionescu era platita de -persoane din barou, fara o baza legala-, ce contributii a retinut baroul din banii respectivi, care nu erau platiti din conturile institutiei? Cine a mintit: aparatorul baroului in fata judecatorilor sau sefii avocatilor cand au eliberat adeverinta nr. 3.572?
