Românii pleacă în străinătate pentru bani, indiferent de vârstă, gen, nivel de educație, ocupație, arătând că „aici nu poți câștiga un ban decentă și „nu-ți poți face un viitor“, susțin cei care au realizat un studiu pe acestă temă. Cu toate acestea cei mai mulți conaționali se întorc în țară după o anumită perioadă de timp și majoritatea nu au de gând să rămână pe plaiuri străine, mai arată studiul. Inițiatorii studiului au precizat că toate categoriile de populație împărtășesc aceeași opinie, că migrația mai degrabă „contribuie la dezvoltarea României“ și „ajută persoanele care pleacă să vadă cum se trăiește în alte țări“, dar și că „migrația destramă familiile“, „face ca oamenii să fie interesați doar de bani“ și accentuează inegalitățile sociale între săraci și bogați. Migranții reveniți în țară se împart în două grupuri: 63% sunt mulțumiți că s-au întors în țară, în principal pentru că „sunt acasă, alături de familie“ și 35% sunt nemulțumiți, pentru că veniturile sunt prea mici, locurile de muncă lipsesc, iar „în țară se trăiește greu“. Numărul românilor plecați în străinătate, care au revenit în țară din cauza crizei economice, este foarte mic și doar 22% dintre aceștia intenționează să rămână definitiv, rezultă din studiul „Impactul crizei economice asupra migrației forței de muncă românești“, prezentat ieri.
Studiul „Impactul crizei economice asupra migrației forței de muncă românești“, realizat de Friedrich Ebert Stiftung, arată că la nivelul a șase județe studiate (Brașov, Călărași, Dolj, Maramureș, Neamț și Vaslui), mai mult de 26% din total gospodării au cel puțin o persoană plecată la muncă în străinătate și 4,5% din gospodării au cel puțin o persoană întoarsă din cauza crizei, în perioada septembrie 2009 ñ august 2010. Pe perioada șederii în România doar 11% au găsit un loc de muncă, în timp ce 32% caută de lucru, iar o mică parte se ocupă sau au de gând să se ocupe cu agricultura. Doar puțini (19%) au sau intenționează să deschidă o afacere, iar dintre aceștia doar unul din trei are de gând să rămână în țară și să se ocupe de afacere, ceilalți doi din trei vor să plece din nou la muncă în străinătate pentru a trăi și a-și finanța afacerea. Rate de plecare semnificativ mai mari sunt înregistrate în Maramureș și Neamț (peste 35% din gospodăriile din județ), în mediul rural, cu precădere în comunele cu nivel de dezvoltare comunitară mediu sau peste medie, precum și în orașele mici, sub 30.000 de locuitori. Rate de revenire semnificativ mai mari decât în celelalte județe studiate sunt înregistrate în județele din Moldova (Neamț și Vaslui). Decizia de a pleca la muncă în străinătate nu o iau pensionarii, ci elevii și studenții care nu au intrat încă pe piața muncii din România, persoanele ocupate (mai ales cele de 35-44 ani), afectate de restructurările economice și șomerii cu poziții marginale pe piața muncii din țară. Între migranții rămași în străinătate și cei întorși în țară în perioada crizei economice există câteva diferențe semnificative, care indică faptul că migranții rămași erau încă de la prima plecare din țară mai bine calificați. La momentul primei plecări, 40% dintre cei rămași în străinătate erau calificați, fiind lucrători în servicii (13%), muncitori meseriași (21%) sau operatori pe mașini, echipamente sau instalații (6%). În străinătate, migranții rămași și migranții reveniți au ocupații foarte asemănătoare. Aproape trei sferturi sunt lucrători în servicii, muncitori meseriași sau muncitori necalificați. „Este mai corect să vorbim despre o «migrație a brațelor» (de muncă) decât despre o «migrație a creierelor», cel puțin pentru migranții din cele șase județe studiate. Structura ocupațiilor pe care le au migranții români pe piețele muncii din străinătate arată că migranții pentru muncă din România se constituie în interiorul piețelor muncii din țările dezvoltate ca un segment aparte ce are o structură ocupațională foarte asemănătoare cu cea a pieței muncii din țară“, arată inițiatorii studiului.
Teodora Kim
