Statisticile date publicității de Institutul Național de Statistică în acest sfârșit de săptămână indică o surpinzătoare creștere a numărului de medici la mia de locuitori. Astfel dacă în 2010 aveam 2,5 medici la mia de locuitori iar în 213- 2,67, în 2016 cifra a crescut la 2,9. Deși medicii ne pleacă pe capete, în scripte stăm din ce în ce mai bine. Așteptăm explicații de la ministrul Sănătății să explice totuși această creștere în timp ce el caută măsuri pentru ca medicii să nu mai emigreze. Verifică cineva dacă banii sunt împărțiți judicios pe specialități și regiuni?
INS anunță că în 2016 au funcţionat în România peste 60 mii de unităţi sanitare (49 mii de unităţi sanitare în mediul urban şi 11 mii unităţi sanitare în mediul rural) au revenit, în medie, 345 locuitori la un medic, adică 2,9 medici la mia de locuitori.
Pe principalele categorii de unităţi, reţeaua sanitară a dispus în anul 2016 de aproximativ: 570 spitale, 800 de centre de diagnostic şi tratament, centre medicale şi centre de sănătate, 470 de ambulatorii de specialitate şi ambulatorii integrate spitalelor, o reţea de 6,3 mii laboratoare medicale şi laboratoare de tehnică dentară, peste 40 de mii de cabinete medicale şi 9,5 mii farmacii, drogherii şi puncte farmaceutice.
Medicina primară
Medicina primară, asigurată prin reţeaua de cabinete medicale de familie, reprezintă primul contact al populaţiei cu sistemul sanitar, atât pentru diagnosticarea şi tratarea unor boli, cât şi pentru realizarea examenelor medicale preventive. Cele mai multe cabinete de medicină de familie au funcţionat în mediul urban, 6,7 mii cabinete comparativ cu 4,6 mii cabinete în mediul rural.
În mediul rural, unui cabinet de medicină de familie i‐au revenit de 1,3 ori mai mulţi locuitori (aparținând populaţiei rezidente) comparativ cu un cabinet din mediul urban.
Discrepanţele dintre mediile de rezidenţă sunt semnificative și sunt evidenţiate în tabelul 1.
Asistenţa medicală ambulatorie de specialitate
Asistenţa medicală ambulatorie de specialitate este asigurată prin unităţi specializate de tipul ambulatoriilor de specialitate, centrelor medicale şi stomatologice, policlinicilor, centrelor de diagnostic şi tratament, al altor unităţi medicale, unități care sunt situate, în majoritate, în mediul urban. Reţeaua cabinetelor medicale independente de specialitate şi cea a cabinetelor stomatologice independente – parte a sistemului de asigurare a asistenţei medicale ambulatorii – este situată, de asemenea, în cea mai mare parte în mediul urban.
În timp ce în mediul urban au funcţionat 10,4 mii cabinete medicale independente de specialitate, în rural numărul acestora a fost de 27,2 ori mai mic, respectiv, de numai 381 de cabinete.
În consecință, numărul de locuitori care a revenit unui cabinet medical independent de specialitate a fost de 23,4 ori mai mare în mediul rural, față de mediul urban.
În anul 2016, la 10.000 locuitori în mediul rural au revenit numai 0,4 cabinete medicale independente de specialitate comparativ cu 9,8 cabinete în mediul urban. (Tabel 2.)
Asistenţa medicală furnizată de unităţile sanitare pacienţilor, cu internare
Cele aproximativ 570 de spitale care au funcţionat în anul 2016 au dispus de 132 mii paturi pentru internare continuă (122 mii de paturi în mediul urban şi aproape 10 mii de paturi în mediul rural) şi au acordat asistenţă medicală unui număr de 4,2 milioane de pacienţi internaţi.
Durata medie de spitalizare a fost de 7,4 zile/pacient internat în spital.
Personalul medico‐sanitar
Din punct de vedere al asigurării cu personal medico‐sanitar, în anul 2016, sistemul de sănătate a dispus de 57,3 mii medici, 16,4 mii medici dentişti, 17,2 mii farmacişti, 137,2 mii personal cu pregătire sanitară medie şi 66,3 mii personal sanitar auxiliar. Structura personalului sanitar este preponderent feminină, ponderea femeilor în rândul medicilor și al medicilor dentişti fiind de peste două treimi, iar în rândul farmaciștilor de 90,0%.
Un număr de 1,4 mii fiziokinetoterapeuți şi 13,8 mii asistenţi medicali cu studii superioare au asigurat îngrijirea medicală în unităţile din sistemul sanitar public şi privat.
Distribuţia personalului sanitar pe medii de rezidenţă este determinată de repartizarea teritorială a unităţilor sanitare, păstrându‐se discrepanțele majore existente.
