Părinții nu își ajută copiii trimițându-i forțat la școală
Fobia școlară este o tulburare de adaptare apărută la copiii care, pentru motive iraționale, refuză să meargă la școală, trecând prin reacții anxioase sau prin panică la încercarea de a fi forțați. Această formă de fobie este întâlnită de obicei la adolescenți sau preadolescenți, survenind, în general, între 7 și 13 ani, și nu trebuie confundată cu anxietatea de separare, care este specifică pentru copilul din clasa întâi. Copilul care suferă de fobie școlară se lamentează frecvent și devine reticent la ideea de a merge la școală sau de a rămâne acolo în ciuda încercărilor de convingere din partea părinților sau a profesorilor, sau a pedepselor aplicate. Aceste probleme creează deseori stări anxiogene și insomnii. Deși acumulează un număr impresionant de absențe, elevul refuză să meargă la școală, să se trezească dimineața, renunță la activitățile extrașcolare, nu mai face sport și se izolează și de prieteni. Părinții încearcă să negocieze, să-l înțeleagă sau să îl amenințe pe copilul care nu mai vrea să meargă la școală. De obicei, elevul în cauză motivează că este persecutat de un profesor sau că alți colegi fac glume pe seama lui, dar acestea nu sunt decât niște explicații superficiale. Fobia școlară este legată de frica de moarte sau separare și este activată în momentul unui deces care are loc în anturajul elevului. Psihologii spun că fobia școlară nu se va vindeca forțând copilul să meargă la școală, ci din contră, ajutându-l. După un an sau doi de terapie, elevii care au astfel de probleme se pot declara „vindecați“, deși fobia școlară nu presupune niciun fel de tulburare gravă de personalitate. Problema este că de la fobie școlară la abandon școlar nu este decât un pas. Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, în intervalul 1999-2006, rata abandonului a crescut îngrijorător, la nivelul învățământului primar și gimnazial fiind vorba chiar de o dublare.
