Un preot vrâncean stabilit în Italia, Costel Mihalache, are pasiuni legate de artă: fotografia, cărțile, frumusețile naturii … Dragostea pentru cea mai iubită ființă, mama, l-a făcut să scrie versuri de o deosebită frumusețe, publicate de ZIARUL EMIGRANTUL.
Ne-ai așteptat mereu, iubită mamă,
Cu flori și cozonaci, de sărbători.
Iar noi, dac-am putut, ți-am fost degrab’
Alături, plini de dor și’mbrățișări.
Noi n-am dorit să stăm așa departe
Și să umblăm nebuni pe mări și țări,
Ne-ar fi plăcut mai mult acas’, la cioată,
Să nu cunoaștem lacrimi și’ntristări.
Eu cautam, pe când eram mai tânăr
Să-mi construiesc o viață, liniștit
Cu fruntea sus umblând, pribeag prin lume,
Am fost călcat, jignit și umilit.
A fost și bine, am avut de toate.
Și multe dintre vise s-au plinit.
Dar ne-au rămas destule-n așteptare
Iar viața se îndreaptă spre sfârșit.
Privindu-ți fața, întristată mamă,
Îmi vine să măsor ce-am câștigat
Când am plecat și te-am lăsat sărmană
Ca să mă’ntorc acasă om bogat ?
N-am câștigat nimic, tu tot sărmană
Iar eu sarac, așa cum bine știi.
Săraci mai sunt copiii fără mamă!
Sărmană-i mama, fără de copii!
Când am plecat de-acasă eram tineri
Iar tu’n putere, fără griji erai
Munceai, aveai nepoți, umpleai grădina
Iar pentru noi plângeai și te rugai.
Acum nu mai muncești, nu ai putere
Lângă perete, sprijinit – un băț.
Aștepți cu bucurie doar căldura
Să ieși ca ghiocelul la dezgheț.
Ți-a mai rămas doar candela și Cartea
Și-n suflet doar credința-n Dumnezeu
Că nu se va sfârși degrabă viața
Și ai să-ti vezi din nou băiatul tău.
Mai ai acasă două flori frumoase
Si patru bobocei mai târziori,
Dar doi s-au dus la colindat prin lume
Și-aștepți cu drag să-i vezi de sărbători.
O trece primăvara și-apoi vine
Sfințita lună când părinți’n prag
Primesc cu drag pe cei întorși din lume
La cioata cu bujori și cozonac.
Costel Mihalache
