Copilăria, încotro?
Cu ceva vreme în urmă, un psiholog american a observat o schimbare radicală în comportamentul fiicei sale de 3 ani. Atenția aproape zero dedicată jucăriilor specifice vârstei, lipsa comunicării cu copii de aceeași vârstă a ridicat multe semne de întrebare. Luând legătura cu altii părinți, a relevat un fenomen îngrijorător.
Este vorba de efectul „prințesa Disney“. Acesta determină scăderea vârstei maturizării emoționale la tinerele fete. Apariția pe scară largă a produselor comerciale ce promovează sexualitatea infantilă a accentuat fenomenul descris mai sus. Păpușile Barbie, serialele gen „Hannah Montana“ sau „High School Musical“ au captat atenția micilor fetițe. Există o tendință clară de copiere a acestor modele. Studiile efectuate au relevat accentuarea schimbării modelelor comportamentale, acestea orientându-se către egocentrism sau repezentarea nesănătoasă a propriului corp.
Tot mai mulți părinți recunosc că pierd controlul asupra comportamentului fetelor de la vârste din ce în ce mai mici. Studiile au scos la iveală aspecte îngrijorătoare: – aproape jumătate din fetițele cu vârste între 3 și 6 ani sunt îngrijorate că sunt grase; – un sfert dintre tinerii (de ambele sexe) cu vârste cuprinse între 14 și 17 ani au recunoscut că ori au trimis cuiva fotografii nud cu ei înșiși, ori au primit astfel de imagini de la altcineva; – anual se cheltuie, de către producătorii de îmbrăcăminte, mai bine de un milion de euro pe lenjerie intimă tip tanga pentru tineri între 7 și 12 ani; – copiii dau adesea, accidental, peste site-uri pornografice pe Internet (un studiu a relevat că o treime dintre internauții cu vârste cuprinse între 10 și 17 ani au fost expuși unor astfel de site-uri).
Trendul „divelor sexy“
Este evident că, astăzi, pentru tinerele fete, locul „misterului feminin“ a fost luat de „misterul sexual“. Încă de la vârste mici ele nu mai vor să fie „feminine“. Ele vor să fie „sexy“. Fetele nu mai simt că sunt lucruri pe care le pot face și pe care nu. Există convigerea că pot obține orice atâta timp cât au o imagine cât mai provocatoare sexual.
Media contribuie din plin la dezvoltarea și întreținerea acestui model comportamental. Filmele, videoclipurile, versurile melodiilor, reclamele, accentuează imaginea femeii care obține totul ușor și repede doar dacă are o siluetă cât mai subțire și sâni cât mai mari. Există numeroase cazuri în care părinții (mamele, în special) contribuie și ei la acest fenomen.
Un exemplu edificator îl reprezintă fenomenul concursurilor de frumusețe dedicate minorilor. Desfășurate cu precădere în SUA, dar extinzându-se ușor-ușor în toată lumea, acestea au concurenți cu vârste cuprinse între câteva luni și 14 ani. Mai mult, în statul Texas există un asemenea concurs cu participanți în vârstă de numai două săptămâni. Premiul – o coroniță de argint și 2000$. Concurenții sunt și ei pătimași: „Câștigul este foarte important“ a declarat o fetiță de nouă ani, remarcând că se simte foarte tristă atunci când nu învinge.
Câștigătoare a concursului „Toddlers and Tiaras“, Eden Wood, de patru anișori, a declarat cu emfază: „Îmi place machiajul, îmi place fixativul. Machiajul mă face fericită. Îmi place să fiu fericită pe scenă!“.
În SUA se țin, anual, 5000 de asemenea concursuri, având, în total, aproximativ 250.000 de concurenți. Participarea, însă, nu este facilă. Costurile unui sezon de concursuri ajung la 70 mii de dolari, cheltuiți pe fotografii profesionale, spray-uri bronzante (da, copii trebuie să aibă tenul bronzat!!!), antrenamente de dans și ținute de mii de dolari.
De unde vine această dorință a micuților de a străluci? O explicație ar fi dorința părinților de a proiecta asupra micuților visurile avute în tinerețe. Faptul că și-au dorit cândva să fie miss și nu au reușit, le determină pe mame să vrea să-și vadă visul împlinit prin intermediul fetițelor. Așa se explică probabil numeroasele cazuri în care aceste mame își transformă micuțele copile în adulți in miniatură, prin machiaje stridente, sâni falși și toalete extravagante.
O altă posibilă explicație ar fi credința că reușita în viață, fie și efemer, este strâns legată de mediatizarea excesivă. Cu cât mai devreme ajungi în atenția reflectoarelor, cu atât mai multe șanse ai de a urca pe scara socială, fie și numai pentru cele 15 minute de faimă. Există întotdeauna șansa să te vadă cineva. Și să ajungi măcar asistentă la emisiuni de miezul nopții.
Adesea, părinții nu precupețesc nimic pentru a întreține această idee. Multe familii au ajuns la faliment datorită împrumuturilor făcute pentru a-și duce odraslele la tot felul de concursuri, fără garanția unui câștig. Am întâlnit deseori și la noi familii venite în Capitală, din cele mai îndepărtate colțuri ale țării, la tot felul de concursuri televizate destinate copiilor. Exuberanți la sosire… triști la plecare. Cum poți spune copilului tău de 5 ani: „ai pierdut pentru că nu ești suficient de bun?“
Există, oricum, un curent de opinie din ce în ce mai puternic împotriva acestor concursuri traumatizante pentru tinerele fete. Pagina de facebook dedicată a strâns deja peste 4 mii de like-uri, iar comentariile nu lasă loc de interpretări. Iată unul sugestiv: „aștept ziua în care aceste copile ajung la vârsta de 16 ani, însărcinate. Va fi vina părinților pentru transformarea lor în obiecte sexuale la vârste așa fragede.“
În ce privește adolescentele, există o tendință clară de reliefare a feminității ca mesaj sexual. Maturizarea emotională are loc acum la vârste fragede. „Copierea“ adulților grăbește această maturizare. Fetița de 6-7 ani care își vede mămica sulemenindu-se știe că e o rețetă sigură de a capta atenția. Cosmeticele lăsate la îndemână nu mai reprezintă o taină pentru tinere. Fetițele au microcosmosul lor în care concurează, iar copile machiate și cu unghiile făcute nu mai reprezintă demult ceva inedit. Această evidențiere încă de la vârste fragede a sexualității deschide foarte ușor calea spre promiscuitate, ca urmare a ascensiunii efemere într-o societate în care faima chiar durează „15 minute“.
Toate aceste aspecte sunt intens exploatate de către media comercială, de așa-zisa categorie B. Se vrea, cumva, descoperirea de noi Shirley Temple sau Dakota Fanning. Greu de crezut! Poate mai degrabă noi Lindsey Lohan sau Bianca Drăgușanu.
Mass-media prezintă adesea femei drept model de succes (în domenii serioase sau în lumea „mondenă“). Dar și acestea sunt prezentate tot timpul în ipostaze cât mai sexy, inducând astfel ideea că numai așa poți reuși. Consecința? Apariția zilnică a tot felul de „dive“, cu vârste din ce în ce mai mici, și promovarea lor excesivă în ziare și la TV. Mesajul? „Iată eu așa am reușit! Poți și tu!“. Să ne mai mirăm că zărim pe stradă fete de 12-13 ani cu buricul la vedere și sutiene push-up (indiferent dacă au nevoie sau nu)?
Ce e de făcut?
Din păcate, școala nu reprezintă un remediu viabil. Cel puțin deocamdată. E greu de concurat cu avalanșa mediatică. În plus, de la cine să ia exemplu elevii? De la profesorii care, după ce intră în clasă, aruncă ziarul „Can-Can“ pe catedră? Despre mediul de familie se poate vorbi în aceiași termeni. Când tinerele mame se îmbracă cât mai sexy pentru a face impresie cât mai bună la birou, când televizorul stă non-stop deschis pe canale tabloide, de la cine să iei exemplu? Nici discuția mamă – fiică nu mai aduce rezultatul scontat. E comună situația în care mama oprește televizorul încercând să explice tinerei fiice că ceea ce tocmai a văzut în emisiune nu e un model de urmat, iar fiica îi răspunde „Bine. Am înțeles ideea. Acum putem să ne uităm mai departe?“
O soluție la îndemână ar fi orientarea tinerilor către activități sportive. Acestea determină nu doar formarea unui corp sănătos, dar dezvoltă și spiritul de inițiativă, simțul răspunderii sau altruismul. Activitățile educative desfășurate în tabere recreative sau de creație pot, de asemenea, dezvolta dragostea pentru pentru natură, pentru frumos, pot contribui la modelarea unor caractere sănătoase atât mental cât și fizic.
De asemenea, implicarea tinerilor în activități sociale, promovarea în societate pe criterii de competență profesională și nu pe criterii de „good-looking“, poate schimba felul în care tinerele fete își conturează drumul în viață, spre succes. Nu cere nimeni mediatizarea doar a unui tip de caractere sau de modele de reușită în viață. Dar se cere un echilibru în prezentarea acestora. Dacă tot ni s-a dat posibilitatea de a ne alege singuri drumul de urmat în viață de ce să nu ne folosim de el? Dar pentru asta trebuie să avem o varietate de astfel de modele.
Dan Preda
