Dupa ce, in anul 1888, Turnul Coltei – cladirea a carei prima functiune era observarea orasului in vederea alarmarii in caz de incendiu – a fost daramat, intrucat, distrus de cutremure, nu mai putea servi in acest scop, Primaria Capitalei s-a vazut nevoita sa rezolve aceasta problema. Astfel, doi ani mai tarziu, in 1890, lui George Mandrea – arhitectul sef al primariei, scolit in orasul nemtesc Dresda, i se incredinteaza proiectul unei cladiri care, pe de o parte, sa serveasca drept turn de observare, iar pe de alta, sa imbunatateasca alimentarea cu apa potabila in partea de est a orasului. Acest al doilea aspect, care presupunea construirea unui rezervor de apa cu capacitate de 720 metri cubi, va face ca in proiectul initial cladirea sa aiba un aspect greoi, cu ziduri masive si lipsite de suplete. Ulterior, insa, in varianta care s-a concretizat, Mandrea va opta pentru un proiect care prevedea subtierea peretilor si existenta a 16 pilastri care sa sustina rezervorul.
Cea mai inalta cladire din Capitala (42 metri) avea primul etaj amenajat pentru inginerul si lucratorii retelei de apa, iar cel de-al doilea adapostea cazarma soldatilor pompieri angajati de primarie pentru supravegherea orasului, cunoscuti drept -fantanari-. Acestia nu vor avea insa ocazia sa isi duca rolul la indeplinire, caci la terminarea lucrarilor, in anul 1892, cand s-a facut receptia cladirii, s-a constatat, dincolo de calitatea impecabila a executiei, ca Uzina de Apa nu dispunea de pompele care sa aiba capacitatea de a ridica apa la inaltimea rezervorului. Astfel, fantanarii sunt inlocuiti cu nocturnii – paznici de noapte cu atributii de pompieri.
Foisorul de Foc va intra in memoria bucurestenilor ca Postul de pompieri numarul 5, intrucat primaria decide cedarea lui catre Compania de Pompieri, care va functiona aici pana in anul 1910. Atunci, functia de observare a orasului pe care o indeplinea postul de pompieri a fost inlocuita cu anunturile telefonice. Din a doua jumatate a secolului trecut, respectiv din anul 1963, Foisorul de Foc gazduieste Muzeul Pompierilor Romani.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane