Libertate, te iubim! „Vă implor să mă ardeți, iar cenușa mea să o puneți la Troița din Piața Universității. (…) Gândul cel mai bun îl am pentru fiul meu“, îi roagă Cristian Pațurcă pe „cei care l-au iubit, admirat, apreciat sau urât.
Am trăit pentru țara mea, neamul și regele meu!“ scrie pe cutia ce conține „testamentul“ pe care cantautorul l-a lăsat familiei sale și colegilor de la Asociația 21 Decembrie 1989.
Ceea ce Cristian Pațurcă a numit „testamentul“ său este, de fapt, câte o scrisoare în care își ia adio de la fiul său Vlad, de la fosta soție Sorana, de la rude și prieteni dragi.
În aceste scrisori, el își exprimă și ultima dorință – aceea de a fi incinerat, iar cenușa să îi fie depusă la Piața Universității.
Chitara lui Cristi Pațurcă va fi lăsată fiului său.
În cutia-testament, care a intrat marți seară în posesia familiei, se mai află și actele regretatului cantautor. Tot în cutie se află și o scrisoare adresată post-mortem „Moțului Pitiș„. Cristian Pațurcă îi roagă, pe această cale, pe cei apropiați să nu permită ca, „atunci când va veni vremea“, la căpătâiul său să se afle o serie de persoane, printre acestea fiind fostul președinte al României Emil Constantinescu, „clica lui“, foștii președinți ai Asociației 21 Decembrie 1989 Adrian Dumitrescu și Puiu Aferăriței.
Într-o altă scrisoare, de această dată autobiografică, datată 13 decembrie 2007, Cristian Pațurcă se adresează „îngerului Cristian“, care l-a păzit tot timpul vieții sale și care „l-a suportat cu bune și cu rele“. Pe câteva pagini, el povestește cum a trăit „cât șapte vieți“, o viață frumoasă, în care nu a făcut rău nimănui, a iubit femeile, o viață grea de turnee, dar în care a îndeplinit dorința tatălui său – aceea de a cânta.
„Am cărat scule pentru Cenaclul Flacăra și, la un moment dat, Adrian Păunescu și-a dat seama că știu să cânt“, își amintește Cristi Pațurcă în scrisoarea autobiografică.
Cantautorul rememorează, în cuvinte emoționante, momentele trăite în decembrie 1989, când a fost „martor la vieți secerate“, descrie „scena balconului“ de la Universitate, unde a cântat și când, după cum spune el, „l-a înțeles pe Nicolae Ceaușescu“, dar a reușit să nu se îmbolnăvească de „sindromul balconului“.
Pațurcă îi mai povestește „îngerului Cristian“ cât de emoționat a fost atunci când i-a sărutat mâna Papei Ioan Paul al II-lea și când s-a aflat alături de „liderul lumii Bill Clinton“, care i-a ascultat muzica.
„Atunci, îngerule Cristian, am știut că exiști!“, spune Pațurcă în scrisoarea-testament.
Cu mai puțină emoție, dar fără regrete, autorul „Imnului Golanilor“ își amintește de „intrarea sa în politică“ și de participarea lui la campanii electorale.
Nu în ultimul rând, el povestește despre relația cu fosta soție Sorana, pe care spune că a iubit-o foarte mult, dar de care s-a despărțit după mai bine de zece ani de căsnicie.
Foști săi colegi de la Asociația 21 Decembrie 1989 a fost delegată, de sora și verișoara primară a cantautorului, să se ocupe de toate demersurile legate de funeraliile acestuia. Trupul neînsuflețit al lui Cristian Pațurcă a fost depus ieri la Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa“ din Capitală, iar astăzi trupul neînsuflețit va fi dus la sediul Asociației 21 Decembrie 1989. Funeraliile artistului vor avea loc måine, când este programată incinerarea. Cristian Pațurcă a fost găsit mort, marți, în jurul orei 14.15, la domiciliul său din București. Avea 45 de ani și a murit în urma unei îndelungate suferințe.
