Ciclic, din patru-n patru ani, o mană de semeni ce şi-au inventariat talentele manageriale, şi nu numai, se apucă să-şi clameze toate calităţile solicitandu-le semenilor încrederea de a fi unşi în fruntea localităţii. În acele zile fierbinţi ale campaniei electorale, niciun zambet nu pare de prisos, nicio strangere afectuoasă de mană nu constituie o povară, iar promisiunile curg peste capul electoratului mai ceva decat ploile tumultoase de vară. Numai că, în multe dintre cazuri, odată trecut momentul electoral, toate aceste manifestări de -dragoste şi simpatie- faţă de posesorul votului aducător al funcţiei de primar sunt aruncate în lada cu vechituri, iar posesorul încrederii locuitorilor – vrăjiţi de serenada -candidatului- – îşi arată muşchii de -stăpan- al urbei. Asta spre disperarea concetăţenilor care, pentru moment, chiar au crezut în mieroasele vorbe şi gesturi -fraterne- ale mieluşelului candidat, devenit un feroce edil-şef devorator de bugete, agonisite în special din multiplele taxe şi impozite plătite de contribuabilii seduşi de gargara electorală a concetăţeanului cu pretinse aptitudini manageriale. Astfel, pe zi ce trece, omul ales în fruntea bucatelor şi a bugetului local devine tot mai generos, mai ales cu firmele -de cumetrie-, iar frenezia asfaltărilor, a vopsitului gardurilor, zidurilor, băncilor sau stalpilor acoperă adevăratul jaf patronat de -alesul urbei-. Desigur, pentru ochii soacrei, locuitorilor le sunt aruncate o seamă de -gablonzuri edilitare-, de genul schimbării bordurilor, asfaltării unei străzi sau înlocuirii unui balansoar în cate un parc uitat de lume sau alte -sclipiciuri de sezon-, dar puţini dintre contribuabili cunosc -preţul corect- al tuturor acestor -investiţii- oferite cu generozitate de gospodarii urbelor, dar pe buzunarul altora. Pentru că, precum un croitor care din zece metri de stofă tot este în stare să facă un costum, şi edilul localităţii, avand un buget suficient pe mană, tot este în stare să asfalteze o stradă, numai că, adevăratul gospodar este cel ce reuşeşte o astfel de faptă cu bani puţini. Or, într-o situaţie de austeritate financiară, nici -satisfacţia- firmelor participante la îmbunătăţirea aspectului unei localităţi nu este pe măsura -efortului-. Doar că, spre -norocul- acestor firme, vor urma alte alegeri, alte promisiuni, precum şi alte -investiţii- profitabile pentru toţi, mai puţin pentru mulţimea plătitoare de taxe şi impozite.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane