-Ministerul Educatiei si Cercetarii, prin programul national <<Educatia celei de a doua sanse>>, are ca obiectiv strategic cuprinderea intregii populatii de varsta scolara intr-o forma organizata de invatamant-, arata nota de fundamentare ce a insotit proiectul de hotarare privitor la cifrele de scolarizare in anul 2001-2002. O intentie laudabila, al carei stadiu de vis frumos nu va fi depasit, cata vreme populatia de varsta scolara nu constientizeaza ca… scoala e buna.
Mai mult, desi ideea a cat mai multi scolarizati exista in conceptia MEC inca de la instalarea noii conduceri, recent, premierul Adrian Nastase a simtit nevoia de a aduce in prim-plan aceasta preocupare a guvernarii PSD, intr-un mod foarte dur si direct. Toata lumea trebuie sa treaca clasa, pare sa spuna acum -Educatia celei de-a doua sanse-, deturnata spre populism. La mijloc nu este doar grija fata de tineri, ci si sutele de milioane de dolari puse in joc de comunitatea internationala, pentru reabilitarea invatamantului romanesc. Pe termen scurt, toti sunt multumiti: atat electoratul roman – care-si vede copiii la scoala, cat si Europa – satisfacuta ca stim sa-i folosim banii. Ideea cantitatii pune in discutie calitatea viitorilor absolventi ai diverselor forme de invatamant, fapt care nu se va razbuna in viitorul apropiat, ci mai tarziu.
Admiterea intr-a IX-a, -cosmetizarea- generalizarii educatiei
Admiterea computerizata a acestui an, reusita din punctul de vedere al majoritatii beneficiarilor – elevi, parinti, dascali – a scos la iveala o situatie nedorita de foarte multi: orientarea, fara existenta unei alternative, spre scoala profesionala, pentru cei care – din motive mai mult sau mai putin obiective – au -ratat- un liceu, oricare ar fi fost el.
Profitand de scandalul admiterii de anul trecut, cat si de faptul ca in timpul anului scolar nu se mai putea schimba modalitatea de accedere la licee, MEC a impuscat doi -iepuri-: o admitere civilizata, fara buluceala, fara parinti stresati alergand de la un liceu la altul, si ocuparea locurilor nedorite in scolile profesionale, ai caror profesori riscau sa ramana fara -obiectul muncii-. Practic, numerosi elevi dintre cei care au bifat multe optiuni posibile pe fisa de inscriere au trecut si scoli profesionale, -asa, intr-o doara, ca sa fie la numar-. Si s-au trezit acceptati acolo unde isi doreau cel mai putin sau deloc: la o scoala profesionala… Pe de alta parte, dascalii scolilor profesionale pot fi multumiti, pentru ca vor avea in continuare pe cine sa invete, chiar daca multi dintre elevii lor vor avea o gheara in suflet pana se vor lamuri ca -scoala-i scoala, indiferent unde inveti-.
Reintroducerea examenului de admitere la liceu este considerata benefica de catre multi dintre parinti. Dar putini isi dau seama ce ar insemna pentru copiii lor doua examene decisive in aceeasi luna; Capacitate si admitere. MEC priveste foarte serios problema, atat din punct de vedere social, cat si ca efort financiar: -Doua examene intr-o luna este prea mult pentru absolventul clasei a VIII-a. In plus, daca s-ar generaliza examenul de admitere, doar 10-20% dintre licee ar fi incantate de idee, adica cele de elita. In schimb, liceele industriale ar ramane fara elevi. La aceasta situatie nedorita s-ar mai adauga si problema subiectelor, care trebuie sa fie identice la nivel national, pe specialitati.
Pe de alta parte, -sa stai un an acasa, gandindu-te ca la viitoarea admitere poate vei avea mai multe sanse, este cea mai mare prostie! La scoala profesionala mai inveti cate ceva, iti cresc sansele in cazul unui posibil viitor examen de admitere si nu bati strazile, nu pierzi legatura cu scoala-, afirma directorul Serviciului National de Examinare si Evaluare din cadrul MEC, Adrian Stoica. Ministrul educatiei, Ecaterina Andronescu, a incercat sa le redea optimismul, spunand ca este in lucru o modificare a legii, care va permite transferarea elevilor de la scoala profesionala la liceu dupa primul an de scoala, cu conditia promovarii unor examene de diferente si in limita locurilor devenite vacante ca urmare a renuntarii unora dintre elevi. Dar mai este destul de mult pana atunci…
Directiva premierului, pusa in practica fara discutie!
Pana una-alta, introducerea -generoasa- a celui de-al doilea examen de Capacitate este exact in nota de a generaliza, oricum si oricat, scolarizarea a cat mai multi elevi, chiar daca -reusitii toamnei- nu mai pot alege decat scoli profesionale.
Daca la Capacitatea din vara procentajul de elevi fericiti a fost de 70%, pentru aceasta a doua sesiune se spera in macar 40% promovabilitate. Macar 10.000 de admisi suplimentar in toamna, la scolile profesionale cu locuri libere, si -Educatia celei a doua sanse- prinde contur. Chiar daca MEC tot afirma ca subiectele au acelasi grad de dificultate ca al precedentelor, candidatii actualei Capacitati le considera cu mult mai usoare decat cele din vara. Usor-usor, dorita selectie nu mai este decat o rampa spre clasa a IX-a, ale carei rezultate conteaza mult mai putin decat la prima Capacitate.
Desi ideea a cat mai multi scolarizati in perioada -varstei critice- exista in conceptia MEC inca de la instalarea noii conduceri, recent, Adrian Nastase a simtit nevoia de a readuce in memorie aceasta prerogativa a guvernarii PSD, intr-un mod foarte dur si direct. La mijloc nu este doar grija fata de tineri, ci si sutele de milioane de dolari puse in joc de comunitatea internationala, pentru reabilitarea invatamantului romanesc. Oricum, pe termen scurt, toti sunt multumiti; atat electoratul roman – care-si vede copiii la scoala, cat si Europa – care este multumita ca stim sa-i folosim banii. Dar, din pacate, ideea cantitatii pune in discutie calitatea viitorilor absolventi de gimnaziu, fapt care nu se va razbuna in viitorul apropiat, ci mai tarziu.
