Tot mai multe voci au început în ultima vreme să discute abordarea din politicile de sănătate ale guvernanților.
„Piața farmaceutică a primit o lovitură foarte puternică. Ca industrie, ea nu va dispărea dar problema este ce facilități de producție vom mai avea în România peste un an, doi, trei? Pe de altă parte, ce imagine și reputație va avea România pe plan internațional la acest aspect? În momentul în care ne-am asumat rolul discutabil de a fixa cel mai mic preț european, s-ar putea ca acest lucru să fie dificil de realizat în situația în care piața din România reprezintă sub 1% din piața Uniunii Europene”, declară Petru Crăciun, directorul Cegedim România.
Din această cauză, tot mai multe medicamente generice din România dispar, ceea ce duce la închiderea companiilor mici cu capital românesc.
Temerea producătorilor de medicamente, privind riscul de dispariție a noi medicamente de pe piață, se menține. ”De trei ani, și tare mă tem că acolo vom rămâne, sistemul public cheltuiește cu medicamentele compensate 5,1 miliarde de lei pe an. Aceasta este referința de la care se calculează taxa Clawback. Cu orice depășește, și anul trecut au fost circa 1,4 miliarde de lei, e plătit de producători în avans. Pentru că la producători ajunge peste 90 de zile, termenele de plată despre care vorbește directiva de plăți întârziate se referă la plata de la Casă la farmacie. Acești bani sunt plătiți în avans, trimestrial fără mari șanse de contestare. Nu cred că se poate prelungi la nesfârșit situația actuală, tot mai multe medicamente originale sau generice dispar, la un moment dat se va pune și problema companiilor, mai ales a companiilor mici”, a afirmat Laurențiu Mihai, director executiv Asociația Producătorilor de Medicamente Generice din România, prezent la CNFMS.
Accesul dificil al pacienților la medicamente se datorează lipsei ”unei finanțări corecte a bugetului pentru medicamente”, alocarea a 4% din PIB, cu mici variații, ducând la o lipsă de bani ”cronică pentru sistem”.
”4,2% din PIB cât este alocat anul acesta pentru sănătate reprezintă cu mult sub media țărilor africane care au undeva la 5,9%.
La ce ne putem aștepta de la un sistem sanitar care se învârte în jurul unor asemenea cifre? Perspectivele, din păcate, sunt la fel de sumbre. Atâta vreme cât țările europene alocă în medie 8% din PIB pentru sănătate, atâta vreme cât țările din fostul bloc socialist alocă în jurul a 5-6% minim din PIB, singurul lucru care poate să se întâmple este ca decalajul dintre România și celelalte țări din UE să crească de la un an la altul, în nici un caz să se reducă”, a menționat Dan Zaharescu, director executiv Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente. Acesta a subliniat că schimbările operate în acest an, în domeniul medicamentului, vor conduce spre o ”creștere semnificativă a exporturilor paralele care la finele acestui an ar putea ajunge undeva la 30% din totalul pieței. Avem țări în care prețul unui medicament, față de prețul din România, poate să fie de 3, 4, 5, chiar 8 ori mai mare. Și atunci un portbagaj de medicamente care pleacă din România, de dimensiunile acestea, să aducă un câștig de 500.000 de euro, foarte lejer, celui care se implică în astfel de activități.”
Principalele destinații pentru exportul paralel de medicamente din România sunt Danemarca, Polonia și Germania, cele mai multe cereri fiind pentru afecțiunile cardio-vasculare, pentru sistemul nervos central, pentru cel respirator, dar și pentru anticoncepționale.
