¥ Blocat în nămeții din Bulgaria, doar norocul te poate ajuta
Românii au fost nevoiți ca în ultimii 18 ani să bage la cap cel puțin două învățăminte care au făcut carieră: "De aia am murit noi la Revoluție?" și "Iarna nu-i ca vara!" Cu timpul, aceste învățăminte au intrat deja în folclorul popular. Râdem noi, râdem, dar primele zile ale lui ianuarie 2008 mi-au adus aminte de iarna lui 1986-1987. Așa ne-am amintit cu toții că România precum și vecina noastră Bulgaria sunt țări cu climat temperat, cu patru anotimpuri, unul dintre ele fiind chiar iarna. Prima ninsoare a adus României și Bulgariei primele dureri de cap, iar celor care au fost nevoiți să țină piept problemelor, le-a conturat pe chip primele riduri din acest sezon.
Vacanță de coșmar! Cam așa se poate sintetiza în doar trei cuvinte o săptămână de vacanță petrecută dincolo de graniță de câteva mii de români. O parte din aceștia au sărbătorit noaptea dintre ani în țara lui Ali Baba, ori la Nisipurile de Aur, ori în Bulgaria prin diverse locații. Mii de oameni au rămas captivi în mașinile îngropate în zăpadă. Din nefericire, în aceeași situație s-au aflat și redactori ai cotidianului "Curentul". În cele două zile de travaliu prin Bulgaria a trebuit să învățăm cum să ne țigănim cu polițiștii bulgari care își doreau cu tot dinadinsul să scoată bani de la noi. Deși aveam plătite toate taxele de drumuri și autostrăzi, polițistul pe care l-am întâlnit în Sofia ne-a explicat preț de 20 de minute, afișând în colțul gurii un zâmbet parșiv, faptul că există un pact prin care orice șofer trebuie să aibă aplicată pe parbrizul mașinii dovada plății pentru rovinietă. El ne tot spunea că trebuie să facem cale întoarsă în centrul orașului, unde ar fi trebuit să achităm pe loc 200 de euro. Pe de altă parte, el ne-a arătat că un șofer bulgar, dacă este prins în aceeași situație, are suspendat permisul de conducere o lună de zile. În cele din urmă, polițistul ne-a sugerat că ar fi indicat să facem un compromis, deși inițial se bătea cu pumnul în piept că el nu este bancă. Așa că i-am pus în mână 20 de euro și ne-a dat liber.
Îngropați în zăpadă, autoritățile bulgare și române nu au mișcat un deget
Încercam să traversăm Bulgaria într-un autoturism deloc pregătit să înfrunte chiar și câțiva fulgi de zăpadă, venind din Istanbul, Turcia, și îndreptându-ne spre București, pe 2 ianuarie, seara. Ningea din ce în ce mai tare, vizibilitatea se reducea din ce în ce mai mult, iar riscul ca orice reper să dispară devenea o certitudine. Viscolea foarte tare iar drumul devenea impracticabil. Evident, inevitabilul s-a produs. Pe un drum european pustiu și acoperit de zăpadă cât vedeai cu ochii, autoturismul s-a împotmolit. A urmat o oră de groază, în care am încercat cu disperare să contactăm autoritățile bulgare. Până în acea noapte, am crezut că engleza este o limbă de circulație internațională. Greșit! Poliția ne-a închis telefonul în nas, neînțelegînd un cuvânt din ce ziceam. Am încercat să sunăm la toate serviciile de urgență ale Bulgariei la acea oră, însă rezultatele erau aceleași. Salvarea noastră a venit însă chiar de la un bulgar, care trecea întâmplător pe acolo și care, din fericire, conducea o mașină de teren cu ajutorul căreia am putut ieși din zăpadă. Același om ne-a condus până în primul oraș, unde am și înnoptat. A doua zi, însă, drumurile nu erau cu nimic mai bune, utilajele de deszăpezire se puteau întâlni la distanțe de 150 de km, iar sanșele să ajungi acasă erau infime. Și pentru că primeam vești din țară, am aflat de numărul de urgențe pus la dispoziție de autoritățile române celor în situația noastră. Am sunat și am primit un singur răspuns: "Așteptați!". Însă timpul nu mai avea răbdare cu noi.
