Fănuș Neagu a murit. Cei care l-au cunoscut sau cei care i-au citit opera au spus: „Îngerul l-a chemat la el!“ Trupul neînsuflețit al scriitorului Fănuș Neagu va fi depus astăzi, în jurul orei 12.30, la sediul din București al Uniunii Scriitorilor din Romånia (USR), pentru a primi ultimul omagiu al confraților și al publicului, au declarat pentru Mediafax reprezentanții USR. Înmormântarea va avea loc joi, pe Aleea Academicienilor de la cimitirul Bellu din Capitală. Fănuș Neagu a murit în noaptea de luni spre marți, la spitalul Elias din Capitală, în urma unei îndelungi suferințe. Fănuș Neagu a fost internat mult timp la spitalul Elias din cauza unui cancer la prostată, iar în ultimele săptămâni a fost în comă. „Fănuș Neagu a fost unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori români, având numeroși admiratori devotați care îi prețuiau talentul literar și personalitatea inconfundabilă (…) Prin dispariția lui Fănuș Neagu, literatura română și viața noastră literară suferă o dureroasă și ireparabilă pierdere“, se spune într-un comunicat al Uniunii Scriitorilor. Născut pe 5 aprilie 1932, la Grădiștea de sus, județul Brăila, academicianul Fănuș Neagu a urmat cursurile Liceului Militar din Iași și ale școlii Pedagogice „Costachi Negri“ din Galați, ale școlii de Literatură „Mihai Eminescu“, unde a fost coleg de generație cu Nicolae Labiș, și ale Facultății de Filologie din București. Încă din anii liceului, Fănuș Neagu și-a început activitatea literară publicând, în 1954, povestirea „Dușman cu lumea“, apărută în revista „Tânărul scriitor“. Debutul editorial și l-a făcut cinci ani mai târziu, cu volumul „Ningea în Bărăgan“, reeditat în 1964, cu unele adaosuri, cu titlul „Cantonul părăsit“, pentru care a fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor. Primit bine de critică și cu succes deosebit la cititori, Fănuș Neagu a publicat volumele „Somnul la amiază“, „Dincolo de nisipuri“, „Vară buimacă“, „În văpaia lunii“, „Casa care se leagănă“, „Fântâna“, „Pierdut în Balcania“, „Povestiri din drumul Brăilei“ etc. În anul 1968, i-a apărut primul roman „Îngerul a strigat“, după care au urmat „Frumoșii nebuni ai marilor orașe“, „Scaunul singurătății“, „Amantul marii doamne Dracula“. Și-a încercat talentul cu același succes și în dramaturgie scriind piesele de teatru „Scoica de lemn“, „Olelie“, „Casa de la miezul nopții“ sau „Paiața sosește la timp“.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane