Compatibilizarea invatamantului romanesc cu omonimul european presupune compatibilizarea planurilor de invatamant, a programelor de studii, a metodelor educationale folosite si, nu in ultimul rand, a conditiilor materiale. Structura invatamantului pe specializari, ponderea studentilor in totalul populatiei scolare, numarul persoanelor antrenate in activitatea de cercetare, vazuta ca o componenta a educatiei, sunt indicatori care arata cat de aproape sau cat de departe suntem de Europa. Desi educatia constituie un domeniu in care schimbarea s-a produs mai rapid si mai profund comparativ cu cel socioeconomic, analizele comparative plaseaza inca Romania la o distanta considerabila de Europa.
Romania, in coada Europei la cheltuieli publice pentru educatie
In ultimul deceniu, resursele statului s-au dovedit a fi insuficiente pentru a sprijini acest domeniu, a carui titulatura de -domeniu strategic- nu s-a concretizat si in infuzia de bani de la bugetul de stat. Romania se afla in continuare pe unul dintre ultimele locuri in privinta ponderii alocate din Produsul Intern Brut (PIB) pentru invatamant. Din 1990, cand statul a alocat pentru invatamant 2,6% din PIB, si pana in 1996, cresterea inregistrata a fost doar de 1%. Ponderea alocata de stat pentru educatie in 1996 – 3,6% din PIB – situa Romania pe acelasi loc cu Federatia Rusa, cu Bulgaria si cu Grecia. Aceasta, in conditiile in care media europeana a cheltuielilor publice pentru invatamant era la acea data de 5,3% din PIB, nivel mentinut si in prezent. In 1996, statul roman investea in pregatirea unui student timp de un an, 686 de dolari, de aproape patru ori mai putin decat Elvetia. In ciuda faptului ca guvernul a anuntat alocarea a 4% din PIB pentru anul in curs, cifrele in valoare absoluta demonstreaza ca in 2001 invatamantul are cele mai mici fonduri de la buget din ultimul deceniu. Valoarea mica a PIB situeaza Romania in coada clasamentului statelor europene la capitolul cheltuieli publice pentru educatie.
Cresterea numarului de studenti s-a facut in detrimentul calitatii
Privite in raport cu situatia existenta cu unsprezece ani in urma, transformarile efectuate in domeniul invatamantului sunt substantiale. Ponderea studentilor in totalul populatiei scolare a crescut de peste trei ori in ultimul deceniu, ajungand in 1999 la 28%, fata de 10% in 1990. Cu toate acestea, in peisajul european, Romania se plaseaza inca in coada listei, in conditiile in care, rata de inrolare in invatamantul superior in Europa depaseste 40%. Cresterea s-a facut atat prin majorarea numarului de locuri in universitatile de stat, cat si prin aparitia universitatilor private. Astfel, din totalul studentilor la nivel national, un sfert provin din universitatile particulare. Aceasta crestere numerica s-a facut si in detrimentul calitatii, daca se are in vedere ca marea majoritate a institutiilor private nu indeplinesc standardele academice de acreditare si multe functioneaza ilegal, profitand de neajunsurile legislative. Pe de alta parte, cresterea numarului de locuri in invatamantul de stat a presupus, implicit, o scadere a concurentei si, de aici, o reducere calitativa a studentilor si a procesului didactic in intregul sau, neajunsuri invocate de multi profesori.
Majoritatea specialistilor in Economie si Drept sunt instruiti in universitati private
Daca, in 1990, ponderea cea mai mare era detinuta de invatamantul tehnic, acum, acesta detine doar 26,14% in raport cu celelalte specializari. Locul I il detine acum domeniul socioumanist, cu o pondere de 29,89%, si cel economic, cu aproape 20%. In stransa legatura cu evolutia pietei muncii, a scazut numarul studentilor din domeniul stiintelor experimentale (fizica, chimie, biologie etc), arte (sub 2%), sport (1,60%), agricultura (3,4%). Daca in invatamantul de stat, profilul economic este reprezentat in proportie de 12%, in cel privat acesta detine aproape 40%. Aceeasi situatie este intalnita si la domeniul socioumanist: daca la universitatile de stat, numarul studentilor de la aceste specializari reprezinta 20,87% din total, la universitatile particulare, cei din domeniul umanist constituie mai mult de jumatate. Universitatile private s-au dezvoltat cu preponderenta in specializarile Drept si Economie, solicitate pe piata muncii. Solutia oferita de experienta occidentala este elaborarea unor studii de piata, in functie de care statul sa-si dimensioneze resursele destinate educatiei.
Invatamantul romanesc risca sa ramana unul -second hand-
Transfomarile in domeniul planurilor de invatamant si al programelor de studii, al metodelor educationale si de selectie pentru treptele superioare de instruire, sunt cele care apropie cel mai mult, in momentul de fata, invatamantul romanesc de cel european. Schimburile interculturale, prin intermediul proiectelor si contractelor de colaborare academice, au favorizat compatibilizarea componentei curriculare de la noi cu cea din statele civilizate. Daca in ultimii patru ani, Ministerul Educatiei condus de Andrei Marga s-a axat pe o flexibilizare a programelor de studii, punand accentul pe introducerea disciplinelor optionale, actuala echipa, condusa de Ecaterina Andronescu, a decis sa le elimine aproape in totalitate. Cresterii ponderii disciplinelor de cultura socioumaniste – cu rol formativ – ii urmeaza acum o crestere a numarului de ore la disciplinele exacte. Autonomia acordata scolilor si tendinta descentralizarii sistemului – concretizata prin crearea scolilor reprezentative – tinde sa fie acum diminuata, prin intentia ministerului de a se reduce substantial numarul scolilor cu acest statut. Clasificarea si, implicit, finantarea invatamantului in functie de seriozitatea procesului didactic, de calitatea planurilor de invatamant, de competenta didactica si manageriala si de implicarea in activitati de cercetare a institutiilor educationale – practica uzitata in Occident – a fost amanata de actualul Guvern…
