Lansate cu mult tam-tam de fostul guvern in 2001, celebrele mijloace de transport pentru elevii din zonele mai putin accesibile din mediul rural ajung incet-incet pe butuci.
Dezinteresul administratiilor locale pentru aceste microbuze, dublat de lipsa de finantare pentru achizitia unora noi de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii, risca sa priveze iarasi mii de copii de dreptul la educatie.
Guvernul Nastase isi propunea atunci sa impuste doi -iepuri-; unul social si altul industrial, respectiv comasarea elevilor si revitalizarea uzinei ARO.
Numai ca lipsa unei infrastructuri adecvate – drumuri proaste, greu de parcurs chiar si de catre noile jeep-uri ale parlamentarilor – si esecul initiativei cu scolile-centru de comuna au dus la redirectionarea microbuzelor spre scopuri mai mult politice. In cei patru ani de guvernare PSD, au fost foarte multe reclamatii din partea primarilor de opozitie, referitoare la repartizarea preferentiala a acestor mijloace de transport…
Aproximativ 350 miliarde de lei din bugetul MEdC au plecat in ultimii patru ani catre uzinele ARO, in schimbul carora primariile din tara s-au ales cu 772 de asemenea microbuze.
Fostul directorul general al uzinei ARO, Aurel Dordea, a admis, inca din 2002, ca microbuzele scolare au probleme in functionare: -Comanda MEdC a avut un termen foarte scurt de realizare (sase luni – n.r.). Am facut eforturi deosebite sa o putem onora. Stiu ca unele microbuze au avut probleme, cauzate de termenul extrem de scurt de executie, precum si de calitatea mai putin buna a unor repere provenite din industria orizontala-, s-a justificat el. Din datele raportate de administratiile locale, peste 10% din cele 772 de microbuze au ridicat probleme tehnice de constructie pana in prezent.
Maxi-taxi, basculanta etc.
Un raid inopinat al specialistilor de la ARO, efectuat anul trecut in mai multe judete din Transilvania, a scos la iveala situatii uneori comice. Spre exemplu, in comuna Barghis, de langa Agnita (judetul Sibiu), ei au gasit in interiorul microbuzului scolar boabe de porumb. Soferul masinii (care era si consilier local pe deasupra) obisnuia sa transporte cu aceasta, in afara de elevi, si saci cu porumb la moara din satul vecin. Intr-o alta comuna din judetul Brasov, microbuzul elevilor mai era folosit si pe post de maxi-taxi intre doua din satele apartinatoare.
Un oficial al uzinei preciza ca -multi dintre soferii acestor microbuze habar n-au ca vehiculele trebuie intretinute conform specificatiilor noastre. E inadmisibil sa pui ulei de transformator la servodirectie, palinca in motorina ca sa nu inghete si altele asemenea. Nu se poate ca microbuzele scolare sa fie folosite la transportul a tot feluri de bunuri, de la porumb la busteni sau pietris-.
O initiativa buna. Dar punerea ei in practica lasa de dorit…
-Produsele- proaspat decedatei fabrici de autoturisme de teren aveau preturi infime – doar 12.000 euro pentru un microbuz de 16 locuri si 15.000 euro pentru unul de 22 de locuri. Numai ca banii incasati puteau face ca uzina respectiva sa subziste pana la o privatizare cat de cat avantajoasa…
In 2001, doar uzina ROCAR s-a mai incumetat sa incerce o ofertare, dar autovehiculele propuse erau mult mai scumpe – chiar daca mai fiabile – decat hibridul fabricii din Muscel.
-In acest moment, mai sunt in garantie doar microbuzele livrate in 2003. Garantia oferita de ARO este de 30.000 de km sau 18 luni-, ne-a precizat directorul general adjunct al Directiei Patrimoniu si Investitii din cadrul MEdC, Mariana Neagu.
-MEdC le-a achizitionat, dar autovehiculele au trecut in patrimoniul primariilor, care le asigura si intretinerea. Daca ar fi fost in grija inspectoratelor scolare judetene, am fi putut sti ce se intampla si am fi luat masuri la timp-, este de parere directorul Neagu.
In acest moment, la MEdC exista mii de solicitari pentru continuarea acestui program. -Pentru onorarea macar partiala a acestora este nevoie de cel putin o 100 miliarde de lei. Ar fi o rezolvare pe anul in curs, cel putin…-, apreciaza oficialul MEdC. Numai ca, in bugetul pe acest an, fostul guvern nu a luat in calcul si dorinta de a invata a elevilor din zonele greu accesibile…
