Mihaela Miroiu s-a născut la Hunedoara, în data de 10 martie 1955. A urmat cursurile Facultății de Filosofie a Universității București, unde a a fost licențiată în Filosofie în 1978 și a obținut titlul de doctor în Filosofie în 1994. Ea este o teoreticiană și militantă feministă din România. Este profesoară universitară la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) conducătoare de doctorat în Științe Politice și predă cursurile Ideologii politice actuale, Etica în relații internaționale, Teorii politice feministe. Interesele sale de cercetare vizează teorii politice, cu accent asupra teoriilor politice feministe, Etică politică, ideologii politice actuale și politici de gen. A publicat mai multe studii, manuale și cărți.
„Ma simt cu adevarat onorata. Este orasul aripilor si radacinilor mele, al formarii si visarilor, al cartilor, prieteniilor, al condamnarii la dragoste pe viata. Va multumesc tuturor, cu deosebire lui Badin Ion (n.r. consilierul local care a propus acordarea titlului)”, a scris Mihaela Miroiu pe contul său de Facebook.
Toți consilierii locali au fost uimiți de propunerea lui Bădin care e membru PSD, Mihaela Miroiu fiind membră a platformei România 100 dar iată că excelența cunoscutei profesoare excede granițele politice.
Doamna nu se califica pentru „inalta” postura de ministru (al educatiei si invatamantului), pentru ca nu se lamenteaza fatarnic prin studiouri quasi-teleaste si nici nu i se prescriu incriminari in cercetare (pe care, de altfel, onorabila fiind, le-ar fi reactualizat pana ce ar fi dovedit ca se incadreaza la alt alineat al articolului ref la prescrierea faptelor, acela al INEXISTENTEI FAPTEI, NU AL PRESCIRERII, prin solicitare in instanta)! Doamna nu e o liliaca, agatata cu ghearele, in roba doctor honoris causa de stalactite, prin pesterile politicii romanesti, infasurata in manta-i aripilor victimizarii.
Doamna prof Mihaela Miroiu e magistru; or, o promovare la rangul demnitatii de ministru altereaza sensul de a promova la cel de magistru, dupa ce ajungi ministru. Abia atunci plangi, dar nu-ti vine, ci doar te faci, pentru ca ai vechime in disimularea agitatiei ca munca in folosul „celorlaNti”!