Mii de persoane cu handicap din Bucuresti si din tara au vizitat ieri, in speranta obtinerii unui serviciu, Minibursa locurilor de munca destinate acestei categorii sociale defavorizate.
In carje, in scaune cu rotile, cu insotitor sau fara, cei care isi refuza marginalizarea s-au perindat pe la mesele angajatorilor. N-au fost priviti cu condescendenta, ci cu un real interes de catre reprezentantii societatilor. Nu atat datorita facilitatilor oferite de lege, cat sigurantei si stabilitatii pe care o prezinta o persoana cu handicap, atunci cand (intr-un final…) reuseste sa-si gaseasca un loc de munca si – implicit – siguranta materiala si integrarea sociala.
Implicarea Agentiei Nationale de Ocupare a Fortei de Munca in angajarea persoanelor cu handicap si-a dovedit, ieri, finalitatea.
Dar aceasta implicare ramane, in continuare, la modul ideal, atat timp cat acestei categorii sociale nu i se asigura posibilitati specifice de acces in mijloacele de transport in comun si in cladirile sau sediile celor care ii angajeaza…
-Nu noi speriem societatea, ci ea se teme de noi-
-Sunt privit ca o ciudatenie si cand zambesc lumea se uita lung la mine. Unii, mai curajosi, mai sufletisti, incearca sa ma faca sa uit de problemele pe care le am. Dar, de cele mai multe ori, ei nu fac decat sa ma simt mai demn de mila decat sunt. Le lipseste tactul si incercarea lor pare mai degraba venita din compasiune, nu dintr-un sentiment de normalitate. Dar m-am obisnuit…-, povesteste Claudiu, un tanar paraplegic care a suferit numeroase arsuri si o fractura de coloana in urma unui grav accident de circulatie si acum este tintuit intr-un scaun cu rotile. Chiar daca a absolvit o facultate economica si a urmat -afara- cateva specializari on-line, absolvite cu brio, in momentul in care se prezenta la interviu, Claudiu primea doar promisiuni din partea celor din comisie…
-Sunt sigur ca pana la urma va exista cineva care sa puna pret pe ceea ce stiu. Dar, pentru parintii mei, abia atunci vor incepe problemele; vor trebui sa ma duca la munca, dar si inapoi acasa. Mama este dispusa chiar sa intre in somaj si sa ma care peste tot, numai sa stie ca-mi pot gasi locul printre ceilalti-, ofteaza tanarul paraplegic.
Joburi exista. Dar greu e drumul pana la ele…
In prezent, nu exista mijloace de transport in comun care sa poata fi folosite de persoanele cu handicap locomotor. Aceeasi problema apare si cand e vorba de accesul acestora in diverse cladiri si institutii.
Chiar daca aceste facilitati sunt prevazute prin lege, abia de la 1 ianuarie vor exista autobuze, troleibuze si tramvaie dotate cu rampe speciale pentru accesul persoanelor cu handicap. Dar, in ce priveste imobilele, trotuarele si bordurile, administratiile locale sunt cele responsabile cu amenajarile speciale… Si cum toti primarii se plang de lipsa banilor, nu prea se intrevede un viitor apropiat pentru aceste facilitati…
Facilitati si obligatii pentru angajatori
Angajatorii care incadreaza in munca, pe durata nedeterminata, absolventi din randul persoanelor cu handicap, primesc, pentru fiecare persoana, o suma lunara reprezentand 1,5 salarii minime brute, timp de 18 luni. Angajatorii au obligatia sa mentina raporturile de munca cu acestia cel putin trei ani. De asemenea, angajatorii care au sub 100 de angajati si incadreaza in munca, pe durata nedeterminata, persoane cu handicap primesc, lunar, pe o perioada de 12 luni, pentru fiecare persoana angajata, o suma egala cu un salariu minim brut, cu obligatia mentinerii raporturilor de munca cel putin doi ani.
Persoanele cu handicap pot ocupa oricare functie aflata in organigrama societatii. Din momentul angajarii, au dreptul la o perioada de proba, remunerata, de minimum 45 de zile lucratorare.
Totodata, la recomandarea medicului, angajatorul trebuie sa le ofere posibilitatea de a lucra mai putin de opt ore zilnic.
In cazul desfacerii contractului de munca din initiativa angajatorului, pentru motive neimputabile lor, preavizul – platit – va fi de minimum 30 de zile lucratoare.
Romania lupta cu propriul prost renume
In Occident, Romania a avut pana de curand o faima trista in modul de tratare a problemei persoanelor cu handicap. Culoarele care par sa se deschida acum spre NATO si Uniunea Europeana obliga guvernul la masuri pentru a stinge sau macar a estompa prostul renume pe care il avem in aceasta privinta.
Conform noii reglementari juridice, subliniaza vicepresedintele Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap, Luminita Gheorghiu, inlocuirea sintagmei -persoana handicapata- cu cea de -persoana cu handicap- va fi stipulata si in viitoarea Constitutie. In tara exista, la ora actuala, 423.000 de persoane cu handicap, dintre care 55.000 copii. In Bucuresti sunt 16.000 de persoane adulte cu handicap si inca pe atatia copii cu handicap.
Se vor intreprinde demersuri pe langa premier si Ministerul Sanatatii si Familiei pentru ca in bugetul asigurarilor sa apara un capitol special pentru persoanele cu handicap. Acesti oameni, in fapt, nu beneficiaza de medicamente, de proteze si bilete de tratament. Daca, de pilda, Casa de Asigurari plateste pretul etalon al unei proteze, in momentul in care persoana respectiva merge sa solicite executarea, se mai cer in plus alti bani. Protezele nu sunt realizate suficient de bine (pot produce sangerari sau alte handicapuri), astfel incat statul arunca cu banii degeaba. Practic, spune Luminita Gheorghiu, s-ar dori ca Autoritatea sa acrediteze furnizorii – producatorii de proteze. In aceasta ordine de idei se intentioneaza deschiderea unor farmacii-economat, destinate acestor oameni.
Integrarea Romaniei in Europa presupune si indeplinirea celor trei deziderate legate de imbunatatirea situatiei persoanelor cu handicap: accesibilitate (deplasare si comunicare, rampe in institutiile publice, pante la strazi, telefoane, semaforizare si transportul in comun pentru persoanele cu handicap); adresabilitate (dreptul la munca, servicii de informare pentru un loc de munca, tratament si pregatire profesionala); atitudine (dreptul la tratament egal, eliminarea discriminarii).
