Cele opt universitati particulare, acreditate (ilegal !) prin ordonanta de urgenta, nu prea mai au de ce sa se bucure. Ordonantele de infiintare nu contin doar recunoasterea acestora, ci si o serie de prevederi care numai bucurii nu pot aduce studentilor si profesorilor care isi desfasoara activitatea la aceste universitati. Potrivit articolului 56 din Legea invatamantului, infiintarea institutiilor de invatamant superior se face cu respectarea procedurilor prevazute de Legea 88/1993. La randul sau, Legea 88 spune ca -infiintarea unei institutii de invatamant superior se face prin lege, la propunerea senatului universitar al institutiei respective, dupa parcurgerea procedurilor de evaluare si acreditare-. Asadar, in ambele cazuri, se vorbeste de lege, nu de ordonante de urgenta. Prin ocolirea legii, vrand-nevrand, cele opt univeristati -privilegiate- ajung la vorba presedintelui Consiliului National de Evaluare si Acreditare Academica, Ioan Mihailescu, care – la aflarea acestui fapt – le-a recomandat -sa nu se bucure exagerat, pentru ca ce au castigat pe termen scurt, pot pierde pe termen lung…-.
-Asimilare- in sistemul national de invatamant
Prin articolul 1 al acestor ordonante se puncteaza, pe langa -recunoasterea- acelor universitati ca fiind institutii de invatamant superior (ca si cand n-ar fi fost, pana in prezent…), si ca universitatile respective fac de acum parte din sistemul national de invatamant. La bine si la rau, am spune noi. La bine, pentru ca li se recunoaste dreptul de organizare a examenelor de finalizare a studiilor. La rau, pentru ca integrarea in sistemul national de invatamant presupune si o -deschidere- a patrimoniului si dotarilor catre celelalte universitati, de stat sau particulare, care sufera de lipsa unora dintre dotarile respective. Practic, in cazul in care exista spatii suficiente (sali de curs, laboratoare, amfiteatre, terenuri de sport s.a.) pentru cele din urma, universitatile bine dotate sunt obligate sa le puna la dispozitie acestora din urma spatiile si dotarile care nu sunt folosite 100%, din punct de vedere al procesului de invatamant. Ca, de, doar fac si ele parte din sistem…
Fundatii sarace, care au nascut universitati bogate
In articolul 2 al Ordonantelor de acreditare se stipuleaza ca, -in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, persoana juridica care a infiintat initial universitatea (respectiva, n.r.) este obligata sa transfere acesteia intregul patrimoniu folosit in procesul de in vatamant, in momentul propunerii pentru acreditare-. Un lucru foarte bun si necesar, pentru ca in acest fel fundatiile pierd controlul asupra patrimoniului universitatilor tutelate, fara a mai avea posibilitatea de a le da o alta destinatie. Dar…
In momentul de fata, universitatile particulare sunt privite cu scepticism de catre actualii (si potentialii…) studenti, a caror incredere in sistemul invatamantului superior particular a fost grav zdruncinata chiar la inceputul anului universitar, cand mii dintre ei s-au trezit pe drumuri, din cauza -lichidarii- universitatilor in care invatau. Multi dintre ei au dat fuga la universitatile de stat care, in marea lor -marinimie- i-au primit pe -fugari- dar… pe locuri cu taxa, care era – de multe ori – mai ridicata decat cea initiala. Astfel, si la inceputul acestei luni, universitati de stat isi mai permiteau sa organizeze concurs de admitere, -directionat- cu tupeu spre studentii care doreau o finalizare sigura a studiilor.
Un exemplu este Universitatea -Bioterra-, propusa spre acreditare impreuna cu celelalte 19 universitati, ale caror dosare sunt la Comisia de invatamant a Camerei Deputatilor. Rectorul acestei universitatii, Nicolae Ion, ne-a precizat ca a luat in calcul mai mult viitorul decat prezentul -Bioterrei-, investind in universitate aproape 90% din banii obtinuti din taxe. -Bioterra are in momentul de fata un excedent de spatii de 70%, din cauza neacreditarii ?çin primul val?ê, a acestei universitati. Acum, Ministerul Educatiei si Cercetarii poate atribui aceste spatii dupa cum doreste, ca doar ele au intrat in sistemul national de invatamant… In general vorbind, tare m-as bucura sa stiu ca spatiile excedentare ale unora vor fi utilizate cu folos de catre alte universitati, care nu dispun de posibilitatile respective. Dar tare mi-e teama ca nu va fi asa…-, afirma Nicolae Ion.
Textul ordonantelor nu este nici macar corect. Legal, ce sa mai vorbim…
-Este o defectiune juridica in nota trimisa de Ministerul Educatiei si Cercetarii catre aceste fundatii, si anume ca ele sunt obligate sa predea patrimoniul catre universitati, in timp ce in ordonante, termenul folosit este sa transfere acest patrimoniu… Or, ce este? Vanzare-cumparare? Donatie? A preda este actul material, care din punct de vedere juridic aproape ca nu conteaza!-, ne-a precizat Nicolae Dutu, rectorul Universitatii Ecologice. -Ne-au obligat la aceasta ?çpredare?ê prin act autentificat la notariat. Alt necaz, pentru ca notarii aplica taxa judiciara notariala la 1% din valoare. Si sunt universitati care vor plati taxe de timbru de miliarde de lei… Daca exista in patrimoniu terenuri, schimbarea proprietarului acestora este normal sa se faca prin act autentic. Dar pentru restul – scaune, chiar si cladiri – de ce? Intre doua persoane juridice se poate face un act sub semnatura privata, si s-ar economisi bani buni, care tot in folosul studentilor ar fi directionati-, a mai declarat Nicolae Dutu.
Din fericire, graba cu care Guvernul incearca sa acrediteze – si din motive materiale – unele universitati particulare, va fi temperata de Comisia de invatamant a Camerei, care – fara sa tina cont de ordonantele emise atat de timpuriu – va decide in urmatoarele doua saptamani care trebuie acreditata si care nu, dar avand in fata dosarele nu a opt universitati, ci ale tuturor 20 care au fost propuse initial spre acreditare.
