Numarul copiilor delincventi din Romania continua sa creasca de la an la an, iar cauzele care duc la raspandirea acestui fenomen raman aceleasi: saracia, familii dezorganizate sau teribilismul varstei de adolescent. Nimic nu pare sa se modifice la acest capitol. Poate doar legea, care devine tot mai permisiva cu acesti copii.
Pana in luna mai a acestui an, 686 de minori din Capitala au savarsit infractiuni, numarul lor fiind cu 6,36% mai mare fata de aceeasi perioada a anului 2004, iar 97 dintre ei erau cunoscuti cu antecedente penale. Pana la aparitia Legii 272 din 2004, impotriva copiilor sub 18 ani care incalcau legea, in functie de gravitatea faptei si de situatia fiecaruia, se putea lua una dintre urmatoarele masuri: incredintarea in familie, supraveghere specializata sau internarea intr-un centru de protectie pentru situatii de urgenta. Conform noii legi, se aplica numai incredintarea in familie si supravegherea specializata, nemaiexistand plasamentul intr-un centru de plasment decat pentru cazuri speciale. Astfel, de la inceputul acestui an, centrele Ciresarii I si Ciresarii II din Bucuresti, care erau principalele centre de plasament in care erau dusi micii infractori, primesc doar copii abandonati, abuzati sau neglijati. Totusi, in aceeasi lege, mai este prevazut si faptul ca -in cazul in care fapta prevazuta de legea penala, savarsita de copilul care nu raspunde penal, prezinta un grad ridicat de pericol social, precum si in cazul in care copilul (…) savarseste in continuare fapte penale, comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz, instanta judecatoreasca dispune (…) plasamentul copilului intr-un serviciu de tip rezidential specializat-. Am incercat sa gasim acest centru rezidential in care ar trebui sa fie retinuti minorii delincventi, numai ca… surpriza! Dupa cum ne-a declarat directorul de la Ciresarii I, -n-au aparut normele metodologice si cred ca mai trebuie gandit si mai trebuiesc stabilite niste norme pentru crearea acestui centru-. In concluzie, acest centru nu exista, iar aceeasi sursa ne-a asigurat ca in institutia pe care o conduce nu a mai fost internat nici un copil delincvent de la inceputul anului. Prin urmare, minorii care incalca legea in randuri repetate sau cei care comit fapte grave nu au unde sa fie retinuti pana la clarificarea situatiei lor juridice. La Centrul de plasament Ciresarii II am mai gasit totusi si astfel de copii, care asteptau sa afle daca vor pleca inapoi la familii sau intr-o alta forma de plasament.
-Aici ori il descopera pe Dumnezeu, ori il pierd definitiv-
Aproximativ 65 de copii sunt internati acum in centrul din Prelungirea Ferentari, cei mai multi dintre ei nefiind insa infractori. Si totusi au cu totii ceva in comun: tulburarile de comportament. -Acum iti vorbeste frumos si zice ca e un nenorocit ca a gresit, si tot acum il apuca de nu mai sti ce sa-i faci. Mai vedeti geamuri sparte sau usi reparate, care sunt rezultatele crizelor de agresivitate-, ne-a marturisit Alina Lazar, director la Ciresarii II. Indiferent de motivul pentru care au ajuns acolo, toti copiii beneficiaza de aceleasi drepturi, au aceleasi obligatii si sunt inconjurati de acelasi gard inalt de doi-trei metri, dupa care este imposibil sa vezi ce se petrece in strada. Acest -inconvenient- este de fapt doar o forma de protectie. Mai intai fata de cartier, apoi fata de gastile de canal care se formeaza in lumea in care acesti copii traiesc, si nu in ultimul rand fata de parinti. -Nu o data a fost cazul cand au venit in satra pentru ca stim din ce categorie sociala provin-, ne spune mama Alina, asa cum o striga toti copiii din centru pe directoarea institutiei. Tot ea considera ca -diferenta dintre cei inchisi in penitenciar si cei de aici este doar de varsta. Eu am invatat un lucru: ca aici ori il descopera pe Dumnezeu, ori il pierd definitiv, iar asta depinde numai de noi-. Majoritatea minorilor care ajung aici nu au fost niciodata scolarizati sau chiar daca urmeaza o forma de invatamant trebuie sa intrerupa scoala cat stau acolo. De aceea, s-a creat un program pe grupe prin care se incearca suplinirea absentei scolarizarii. Ei fac materiile de baza de la scoala: romana, matematica, istorie si geografie, la un nivel accesibil pentru ei, pentru ca toti sunt luati din strada. Pe langa aceste obiecte se intervine si cu educatie moral-civica, educatie sanitara, discutii cu psihologul si teologul, precum si ore cu un pictor, care ne-a spus ca in atelier copilul are libertatea de a-si imagina orice, si de obicei aceasta este cea mai buna metoda de refulare. Camera de pictura seamana mai degraba cu o expozitie de arta. Lucrarile copiilor, icoane sau natura moarta, pictate pe lemn sau hartie, sunt asezate intr-o ordine desavarsita, astfel incat fiecare sa poata fi admirata. Unele sunt atat de bine realizate incat e greu de crezut ca un copil poate face asa ceva. Multi dintre ei au descoperit acolo ca au talent si, mai mult de atat, au facut o pasiune pentru aceasta arta si astfel reusesc sa-si dezvaluie si acea parte frumoasa a personalitatii lor, pentru ca -copiii delincventi care ajung aici nu sunt rai, sunt inraiti-, ne atrage atentia mama Alina. O mare parte dintre minori descopera acolo pentru prima oara cum e sa ai o familie si mai ales cum este sa respecti un program, pentru ca fiecare dintre ei participa si la activitati care tin de gospodarie. Pana sa se obisnuiasca cu tot ce se intampla in centru, sunt foarte dificili si protesteaza in cele mai diverse moduri: fie ca vor sa inghita un surub, fie ca vor sa se taie, ameninta ca fug sau se suie pe casa… Nici o zi intr-un astfel de loc nu seamana cu celelalte, la fel cum -nu exista copil care sa aiba o poveste ca a celuilalt-. Insa o data ce descopera ca cei de acolo ii pot fi si prieteni, incep sa-si povesteasca peripetiile si chiar sa dea lectii de furat personalului sau sa-i invete cum sa se fereasca de hoti.
Adolescentii savarsesc majoritatea delictelor
Media de varsta a minorilor aflati la prima incalcare a legii este 15,8 ani, iar cele mai frecvente infractiuni sunt furtul, talharia si distrugerea. Nu este insa o regula, pentru ca -sunt si copii mai mici care sunt foarte influentabili si sunt pusi de cei mai mari care le spun ca ei nu vor fi sanctionati penal si atunci isi asuma vina sau chiar ei comit infractiunea-, ne-a declarat Mirela Ungureanu, psiholog. La majoritatea se constata o carenta afectiva sau educativa si mai poate fi si un model luat prin invatare, prin imitatie: parintii fura, fura si ei. De asemenea, psihologii spun ca foarte putini simt o culpabilitate pentru ceea ce fac, astfel incat ei nu sunt interesati de o schimbare reala, motiv pentru care cei mai multi sunt greu de recuperat.
De aceeasi parere a fost si Alina Lazar care ne-a asigurat ca atunci cand paraseste centrul, copilul pleaca mai bun si cu dorinta de a se indrepta, insa masura in care poate respecta aceasta dorinta dincolo de gardurile inalte ale centrului de plasament tine doar de el, de mediul in care intra si de felul in care statul sustine familia in care se intoarce.
