Pastele Cailor este o sarbatoare cu data mobila (ziua de joi din a sasea saptamana care urmeaza dupa Paste), sinonima cu Joia Iepelor, cand se crede ca, pentru un ceas, o singura data pe an, se satura caii de pascut iarba. La Pastele Cailor, in exuberanta vegetatiei de primavara, caii erau slobozi sa pasca pe unde doreau, iar boii si juncanii se urcau la pasunea alpina.
Se pare ca, in vechime, Pastele Cailor a fost asemanator Sangiorzului si Simedrului, o zi a soroacelor, cand se incheiau sau se lichidau diferite intelegeri si afaceri. Importanta sarbatorii s-a diminuat treptat, capatand un inteles peiorativ: a nu inapoia ceea ce ai imprumutat, a amana pana la -Sfantul asteapta-, a nu te tine de cuvant.
In legendele nativitatii si in unele colinde, sensul nou al sarbatorii este pus pe seama blestemului aruncat asupra cailor, animale nerumegatoare, in permanenta nesatule, de catre Maica Domnului, care a fost incomodata de tropotul, nechezatul, mancatul si rontaitul nutretului in timpul nasterii lui Iisus, in ieslea din grajdul lui Craciun.
