Peste o mie de judecători și procurori susțin un memoriu în care se atrage atenția asupra problemelor apărute în ceea ce privește stabilirea și plata remunerației acestora, precum și față de lipsa de consultare a corpului magistraților cu privire la proiectul de lege privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit memoriului adresat Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Guvernului, Ministerului Justiției și Ministerului Muncii, până în prezent și-au declarat susținerea 1.004 magistrați români.
Autorii memoriului transmis CSM arată că în privința proiectului legii de salarizare a personalului plătit din fonduri publice sunt scoase în evidență mai multe dezechilibre între cele trei puteri — legislativă, executivă și judecătorească — raportat la cuantumul superior al indemnizațiilor recunoscute persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite.
Documentul citează atât jurisprudența Curții Constituționale a României, cât și cea a altor Curți Constituționale din Uniunea Europeană, alături de decizii ale unor organisme europene, prin care s-a statuat că stabilitatea financiară a magistraților reprezintă una dintre garanțiile independenței justiției.
Semnatarii susțin principiul potrivit căruia remunerația magistraților trebuie stabilită ținând seama de situația socială din țară și trebuie să fie comparabilă cu nivelul remunerației înalților funcționari, determinată în funcție de un barem general și de criterii obiective și transparente, iar bonusurile care includ un element discreționar trebuind excluse din comparație.
Se susține, astfel, că salarizarea judecătorilor și a procurorilor trebuie stabilită ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de importanța socială a muncii, de răspunderea, complexitatea, dificultățile și riscurile în exercitarea profesiei, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru această categorie de personal.
Conform memoriului, singura echivalare salarială care poate fi impusă magistraților este cea cu indemnizațiile președintelui României, senatorilor, deputaților și membrilor Guvernului, salarizarea având în vedere tocmai exercitarea funcțiilor de putere constituită în stat, puterea judecătorească trebuind să fie egală cu puterea legislativă și cea executivă.
În document se apreciază că, în caz contrar, s-ar putea genera situații nespecifice unor societăți democratice, dându-se ca exemplu Republica Democrată Congo, unde indemnizațiile reprezentanților celor trei puteri sunt evident disproporționate.
„Considerăm că o reală respectare a echilibrului puterilor în stat și o recunoaștere efectivă a locului și rolului justiției în statul de drept nu se pot realiza decât dacă președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, în calitatea sa de reprezentant al puterii judecătorești, va fi echivalat cu celelalte funcții din cadrul puterii executive sau legislative (Președintele României și președinții Camerelor Parlamentului). (…) În forma actuală a proiectului de lege, chiar și un judecător cu funcție de execuție la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu 15-20 ani vechime efectivă, care soluționează recursurile privind actele administrative ale autorităților publice centrale (inclusiv ale Administrației Prezidențiale), este încadrat cu o indemnizație de bază mai mică decât media indemnizațiilor funcțiilor de demnitate publică numite sau alese”, se arată în memoriu.
Inițiativa de revizuire a salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin aducerea la nivelul social-economic actual la nivel național în mod unitar, este apreciată ca fiind lăudabilă, dar se atrage atenția asupra faptului că în cazul magistraților există o serie de incompatibilități și restricții care îi împiedică să obțină alte venituri.
„În ceea ce privește regimul incompatibilităților și interdicțiilor magistraților, cel mai restrictiv în sistemul personalului plătit din fonduri publice, trebuie reiterat că acesta reprezintă un element esențial al garanției de independență și imparțialitate, iar menținerea acestui regim, ce exclude posibilitatea magistraților de a desfășura activități cu caracter lucrativ de natură a interfera cu activitatea jurisdicțională, impune asigurarea securității financiare a acestei profesii, remunerația nefiind o recompensă, ci o garanție a respectării statutului”, se precizează în memoriu.
Autorii memoriului solicită trecerea de îndată a bugetului instanțelor la titularul de drept al gestionarii bugetului puterii judecătorești — Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și eliminarea de către Ministerul Justiției a anomaliilor din sistem legate de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
Alte solicitări vizează demararea unei consultări efective a corpului magistraților cu privire la proiectul legii de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, în vederea eliminării inechităților constatate, dar și implicarea imediată a Consiliului Superior al Magistraturii în obținerea acestor rezultate, având în vedere „atribuția sa de a apăra corpul magistraților și membrii acestuia împotriva oricărui act de natură să aducă atingere independenței sau imparțialității magistratului în înfăptuirea justiției ori să creeze suspiciuni cu privire la acestea”.
