O româncă ce trăiește în străinătate a trimis o emoționantă poezie despre copilărie, redacției ziarului EMIGRANTUL:
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil,
Aș da orice pe lume să redevin copil.
Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini,
Trăiau pe-atunci părinții, și rude, și vecini …
Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci.
Te duci, copilărie, și nu te mai întorci.
Nu mai există basme, nici eu nu mai exist,
Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist
S–au inventat claxoane, adio zurgălăi …
Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi.
Un prof ce ne-nvățase cum să plantăm stejari
A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari.
Cu cât urcam în vârstă ne suntem mai străini …
Te duci, copilărie, și devenim haini.
Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând
Sunt două cruci de piatră și tac pe sub pământ.
Și mai era și crângul, și-un râu, și niște tei …
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei.
Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea,
Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea,
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera …
Te duci, copilărie, cu fericirea mea.
Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc,
Iar după bătălie mergeam să bem un suc.
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi …
Te duci, copilărie, și devenim mai răi.
Mă zgâriam pe brațe urcând in corcoduș,
Iar cel mai bun prieten era un cățeluș.
Eram atat de veseli fugind prin porumbiști …
Te duci, copilărie, si devenim mai triști…
Pe-atunci, orice ninsoare mă bucura nespus,
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus.
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili …
Te duci, copilărie, și devenim fragili.
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil,
Aș da orice pe lume să redevin copil.
