In luna noiembrie a anului trecut, Senatul Romaniei a solicitat presedintelui CNEAA prezentarea unui Raport privind activitatea institutiei de acreditare (CNEAA fiind subordonat Parlamentului) in cei opt ani de functionare. La sfarsitul aceleiasi luni, mai precis la data de 25 noiembrie, atat la Parlament, cat si la Ministerul Educatiei si Cercetarii, ajungea o lucrare de mare anvergura, temeinic documentata. In cele 25 de pagini ale raportului efectiv si in cele 50 de anexe explicative, factorii institutionali de decizie in domeniul invatamantului superior privat ar fi putut gasi foarte multe date de referinta privind evolutia, problemele, efectele – pozitive si negative – in ce priveste institutiile particulare de invatamant superior. Zicem -ar fi putut gasi-, pentru ca nici pana in prezent CNEAA nu a receptionat vreo reactie referitoare la acest Raport, nici din partea Parlamentului si nici din partea MEC…
In speranta ca vom trezi interesul celor in drept pentru a rasfoi paginile lucrarii, prezentam in cele ce urmeaza cateva fragmente.
Competitia din invatamantul superior
-Invatamantul superior particular este puternic concurat de invatamantul superior de stat prin intermediul locurilor cu plata. Dorinta, oarecum indreptatita, a universitatilor de stat de a-si completa deficitele finantarii de la bugetul de stat a condus la cresterea rapida a numarului de locuri cu taxa. CNEAA a avertiza deja mai multe facultati de stat ca, prin cresterea exagerata a locurilor cu taxa, acestea risca sa nu mai indeplineasca criteriile si standardele de autorizare si acreditare. Se pare ca intram tot mai adanc intr-un cerc vicios; nevoia de a genera resurse noi de finantare si asigurarea calitatii printr-un numar optim de studenti (in raport cu resursele umane si materiale de care dispune o universitate). In orice caz, sistemul locurilor cu taxa a afectat puternic invatamantul particular.
Daca in anii urmatori se va continua aceasta tendinta (asociata cu o admitere tot mai facila), multe facultati particulare – inclusiv unele acreditate – vor disparea din lipsa de studenti. Invatamantul cu taxa din sistemul universitatilor de stat este preferat in raport cu invatamantul cu taxe particular.-
Din punct de vedere material, -universitatile particulare nu vor exercita o presiune asupra alocatiilor bugetare pentru invatamant. Pana in prezent, sistemul privat de invatamant superior suporta o parte din cheltuielile nationale pentru educatie. Chiar si in situatia in care vor fi acreditate, universitatile particulare nu vor beneficia de alocatii bugetare, din cauza ca Legea invatamantului prevede doar posibilitatea de participare a acestora la competitiile nationale pentru fonduri de cercetare si pentru unele categorii de fonduri de investitii.
Invatamantul particular din Romania, in context european si mondial
-Comparativ cu tarile europene, Romania are un numar mare de universitati particulare. In unele tari vest-europene, separarea dintre stat si particular in domeniul invatamantului superior nu este foarte evidenta. Marile universitati traditionale din Regatul Unit al Marii Britanii, Olanda si Belgia sunt – din punct de vedere legal – particulare, dar ele sunt finantate in proportie de peste 50% din bugetele publice.
In majoritatea tarilor europene, marile universitati care au centre de cercetare performante se finanteaza in proportie de peste 50% din alte surse decat bugetele publice (in mare parte din sectorul privat). In multe tari vest-europene, programele de formare superioara sunt oferite de institutii private (chiar daca nu poarta numele de universitati). Calificarile oferite de aceste institutii sunt recunoscute de tarile respective. In Romania, calificarile superioare nu se obtin decat in universitati. Comparatia dintre Romania si tarile vest-europene ar trebui sa se faca luandu-se in considerare si deosebirile de denumire a institutiilor care ofera calificari superioare.
Componenta privata in sustinerea invatamantului superior din multe tari din Europa de Vest a devenit tot mai importanta. S-au multiplicat taxele administrative si a crescut cuantumul acestora. De exemplu, toti studentii inclusi in programele de tip Socrates, Erasmus, Lingua etc. isi suporta singuri cheltuielile de studii instrainatate, stipendierea din fondurile publice reprezentand doar 10-20% din totalul costurilor de studii. In conditiile in care invatamantul superior are un caracter de masa tot mai pronuntat, fondurile publice nu mai sunt suficiente si este necesar sa se mobilizeze fonduri private si fonduri personale ale beneficiarilor de invatamant superior. In aceste conditii, separarea dintre public si privat in domeniul universitar devine tot mai imprecisa. Consideram oportun ca si Romania sa adopte o strategie similara, de generalizare a taxelor de studii, la un nivel mai mic decat cel practicat in prezent (o taxa anuala la nivelul unui salariu mediu brut pe economie ar fi usor de suportat de catre studenti si familiile lor, cu protectia sociala de rigoare). Un asemenea sistem ar modifica complet situatia invatamantului particular in Romania.-
Standardele utilizate de CNEAA sunt de nivel european
-Standardele folosite in Romania de catre CNEAA pentru evaluarea institutionala sunt compatibile cu cele folosite in tarile Uniunii Europene. In elaborarea Legii 88/1993 si a standardelor si criteriilor stabilite de catre CNEAA in conformitate cu aceasta lege, au fost folosite procedurile de evaluare academica si acreditare utilizate in unele tari din Europa de Vest si din SUA. In perioada 1992-1994, cand au fost stabilite procedurile de evaluare si acreditare din Romania, in Europa existau doar doua experiente nationale in acest domeniu. Cea mai avansata era experienta britanica, in care existau organisme specializate de evaluare si asigurare a calitatii, precum si proceduri permanente institutionalizate. A doua tara cu proceduri de evaluare institutionalizate era Franta. Spre deosebire de Marea Britanie, in Franta, evaluarea academica si acreditarea sunt proceduri facultative si care cuprind doar unele institutii si specializari. In aceasta tara, se poate recurge la evaluarea calitatii si daca exista sesizari privind situatia unei specializari sau institutii. Rapoartele privind evaluarea academica sunt confidentiale. Nu exista consecinte de ordin legal sau administrativ in situatiile in care se constata o nerespectare a standardelor de calitate. De fapt, nici nu exista criterii si standarde de calitate obligatorii pentru intregul invatamant superior din Franta.-
Practic, in aceste conditii, dupa Marea Britanie, -Romania a fost a doua tara din Europa care a institutionalizat aceste proceduri-.
-In prezent, procedurile de evaluare academica si acreditare, ca mijloace de asigurare a calitatii, s-au extins in majoritatea tarilor europene. Un exemplu recent il constituie Austria, care a adoptat in anul 2000 o lege privind acreditarea institutiilor de invatmant superior, lege care instituie o procedura similara – in cea mai mare parte – celei din Romania.
In anii 1998-2001, in tarile Uniunii Europene s-au multiplicat preocuparile privind asigurarea calitatii si managementul calitatii in invatmantul superior. Au fost elaborate proceduri complexe si criterii si standarde numeroase privind calitatea. Romania este si ea implicata in acest proces.-
