Mult-anuntata rectificare bugetara, care va umple mai mult cu sperante pungile aproape goale ale ministerelor, ar trebui sa fie precedata de o -rectificare- a Acordului Social semnat de Guvern cu majoritatea confederatiilor sindicale. Mai ales ca ministeriabilii nu s-au prea grabit sa puna in aplicare prevederile acestui acord. Desi sindicatele fusesera cat de cat intelegatoare la finele lui 2001, Guvernul n-a catadicsit sa raspunda in acelasi mod.
Aruncand o privire de ansamblu, in ceea ce priveste politica salariala, inca nu exista o recorelare periodica a venitului minim garantat si a salariului minim pe tara si nivelul -cosului minim de consum-. In Constitutia Romaniei se stipuleaza ca Guvernul este obligat sa asigure un trai decent pentru populatie. Desi -cosul minim de consum- ar trebui sa fie etalon in aceasta obligativitate, dimensiunea sa este mult peste salariul minim pe economie. Dar dimensiunea reala a acestui cos este cu mult sub situatie, suma depasind cu putin 1,6 milioane de lei per membru de familie, conform calculelor Guvernului, efectuate la inceputul lunii aprilie. Trebuie luat insa in calcul faptul ca nu toti membrii familiei sunt aducatori de venituri. Din punct de vedere statistic, -bani in casa-, intr-o gospodarie medie, aduc doar numai 1,603 persoane. Aplicand regula de trei simpla, se observa ca salariul minim lunar pe economie, deci cel care ar trebui sa acopere valoarea cosului minim de consum intr-o gospodarie, ar fi trebuit sa fie de 2.856.074 lei in primul trimestru. La un curs al monedei euro, la 1 martie 2002, de 28.304 lei, salariul minim din acea perioada ar fi trebuit sa fie de 100,9 euro.
In ceea ce priveste politica la ocuparea fortei de munca, inca mai exista nebuloase, chiar si la aproape cinci luni de la semnarea Acordului. Partenerii sociali – patronatele si sindicatele – inca au multe neclaritati pe aceasta tema; inca nu se stie concret cine isi asuma, cine conduce si cine raspunde administrativ de programele de recalificare, pregatire si perfectionare profesionala. Mai mult, exista o lipsa de transparenta guvernamentala in ceea ce priveste aceste programe – cine le-a elaborat si pe ce domenii profesionale.
Nici in domeniul Inspectiei muncii, Acordul Social nu impune un spirit exigent si responsabil fata de abuzul care se manifesta zilnic in folosirea fortei de munca. Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale a incercat sa stopeze acest fenomen atat pe cale administrativa – amenzi drastice pentru angajatorii in culpa, cat si legislativa – eliminarea conventiilor de prestari servicii si introducerea contractului de munca pe timpi de lucru pana la minimum doua ore zilnic. Din pacate, consecintele s-au vazut sub forma cazurilor de munca neplatita sau platita necoresunzator si a accidentelor de munca.
Practic, se vede clar ca Acordul Social trebuie sa iasa din faza de discutii si negocieri. Si -rectificarea- guvernamentala care se asteapta trebuie sa aduca o concretizare a vorbelor de pana acum…
