Romania este al treilea furnizor de copii pentru adoptii, dupa Rusia si China, iar aceasta afacere a adus anul trecut un profit de circa 50 milioane de dolari, dupa aprecierile Ambasadei americane la Bucuresti, SUA fiind principalul cumparator. Sunt afirmatii ale cotidianului britanic -The Times-, care, in editia sa duminicala, publica un articol extrem de critic la adresa sistemului romanesc de adoptii internationale.
Ziarul aminteste recentul raport al raportorului parlamentar european pentru Romania, baroneasa Emma Nicholson, care a dat ca exemplu 240 de cazuri de copii disparuti fara urma in urma unor adoptii internationale. Baroneasa, al carei ton s-a mai moderat dupa recenta vizita la Bucuresti, nu exclude ca acesti copii sa fi cazut prada unor retele de pedofili sau chiar celor care fac trafic cu organe.
Asemenea banuieli, apreciaza -The Times-, sunt generate de sistemul extrem de lax al adoptiilor internationale practicat de Romania. In multe cazuri, viitorilor parinti nu li se cere nici macar sa vina in Romania: adoptiile se fac prin Internet si copiii sunt trimisi prin curieri. Raportorul Parlamentului European atrage atentia si asupra coruptiei din sistemul de adoptii. In urma acestui raport critic, Guvernul Nastase a suspendat pentru un an adoptiile internationale.
Baroneasa Nicholson a sugerat ca ar trebui incurajate familiile din Romania sa adopte c opii. Doritori – scrie -The Times- – sunt. Conform legii, romanii trebuie sa plateasca circa un milion de lei pentru acte, dar agentiile de adoptii ii prefera pe straini, de la care pot obtine peste 50.000 de dolari pentru un copil.
Mii de organizatii pentru protectia minorilor
Raportul Emmei von Nicholson se referea la cazuri reale, dar izolate, deci, practic, continea si un dram de realitate. ONG-urile romanesti care activeaza, mai mult sau mai putin, in domeniul protectiei copilului s-au simtit vizate si au reactionat vehement, simtindu-se lezate de raport. Din pacate, nu exista -padure fara uscaturi-; practic, nu se motiveaza existenta catorva mii – unele statistici indica peste 6.000! – de ONG-uri active in protectia copilului.
In opinia lui Viorel Enache, presedintele asociatiei aradene SOS COPIII, -formarea personalului este unul dintre cele mai slabe puncte ale protectiei copilului in Romania. Intarzierile si greselile sunt o consecinta a dezinteresului pentru aceasta formare; acelasi dezinteres exista si fata de prevenirea institutionalizarii si ajutorul acordat familiilor sarace, care constituie majoritatea cazurilor de internari-.
Nu s-au urmarit, sprijinit si diseminat experienta unor proiecte-pilot lansate de ONG-urile din domeniu, proiecte care ar fi avut capacitatea de a prezenta alternative institutionale – si la institutionalizare – mult mai ieftine, credibile si cu impact asupra sistemului.
Un amestec de reusite si mizerii
Din pacate, nu s-a urmarit absolut deloc eficienta social-economica a sistemului, adica atat cat se cheltuieste, dar si ceea ce se produce (cu cheltuieli de sute de milioane de dolari, se scot generatii de inadaptati social si viitori delincventi), nu exista o informare a contribuabililor privitor la banii cheltuiti din buzunarul lor (cum, pentru ce, cat de eficient, cat ajunge direct pe copil si cat pe cheltuieli administrativ-birocratice etc.). Bugetul nu a fost niciodata suficient si nici nu a venit la timp, de parca nevoile copiilor trebuie sa tina cont de birocratie si de rafuielile politice. S-a lucrat mai mult asupra formei si mai putin asupra fondului problemei. In acest moment, exista un amestec incredibil de reusite superbe, alaturi de situatii mizerabile.
