De ani buni, medicii români care nu au devenit specialiști în urma unui rezidențiat obținut în România nu pot să-și practice meseria în țara noastră, indiferent câtă experiență ar avea și asta în condițiile în care tot mai mulți medici specialiști din sistemul românesc iau calea exilului. Miniștrii Sănătății care s-au perindat prin guvern n-au fost în stare să emită un ordin prin care, de exemplu, cetățenii români proveniți din Republica Moldova deveniți medici specialiști la Chișinău să-și poată practica meseria în România și să acopere astfel deficitul uriaș de personal. Lipsa oricărei bariere lingvistice ar fi în folosul pacienților și al colegilor de muncă.Deși minorităților li se recunoaște dreptul de a fi tratați de medici vorbitori de limba lor maternă, românilor majoritari, nu!
În plus Facultatea de Medicină din Chișinău are o reputație deosebită, pentru că, după cel de-al doilea război mondial, Stalin a decis să îi mute aici pe profesorii de la Facultatea de Medicină din Leningrad, cum se numea pe atunci Sankt Petersburg. Leningradul a fost înconjurat vreme îndelungată de trupele germane, iar Stalin a constatat că profesorii din oraș trăiseră în tot acest timp fără să fie expuși propagandei comuniste și a mutat somitățile medicale ale Leningradului la Chișinău. Aceștia au ridicat standardul facultății iar calitatea medicilor care absolvă aici este unul apreciat în Occident. Mai puțin în România unde medicilor specialiști cu 15-20 de ani vechime le este recunoscută doar calitatea de medic generalist, fără parafă, de către Colegiul Medicilor. În Germania, de exemplu, un medic specialist din Chișinău este angajat imediat dacă acesta cunoaște limba germană la nivelul necesar unui medic.
Recent ministerul Sănătății a emis un proiect de hotărâre de guvern prin care se dorește recunoașterea de către autoritățile române a certificatelor eliberate de state din afara UE, SEE, Elveția, Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii.
Ministerul se laudă că se încearcă astfel să se atragă personal medical de specialitate din statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene.
Totul se va aproba de o comisie de la Ministerul Sănătății:
„Recunoaşterea profesională a titlurilor prevăzute la alin.(1) se face în baza unui raport întocmit de către o comisie mixtă constituită prin ordin al ministrului sănătăţii.
(4) Comisia mixtă prevăzută la alin. (3) este formată din preşedinte, 2 membrii (n.a. angajații MS au lipsit de la orele de gramatică) şi 1 secretar. Preşedintele şi secretarul comisiei mixte sunt desemnaţi de Colegiul Medicilor din România iar cei doi membrii (n.a. idem ca mai sus) de către comisiile consultative de specialitate ale Ministerului Sănătăţii.” Precizăm că s-a pus ca și condiție ca medicul să aibă „cunoștințe de limba română” și nu să vorbească limba română la un nivel corespunzător să înțeleagă bolnavii români și limbajul medical românesc.
Vă închipuiți cum vor zbura sutele și miile de euro cel puțin la aprecierea „cunoștințelor de limba română” de către comisie?
Ne amintim cu toții cazul profesorului universitar de neurochirurgie de la Stanford, Ștefan Mindea pe care Ministerul Sănătății l-a plimbat 7 luni ca să-i recunoască specializarea de neurochirurg, după ce „facultatea din SUA a fost evaluată de partea română și comparată cu programul de studii de la noi.” Oare de ce nu a evaluat MS până acum Facultatea din Chișinău și automat să se recunoască certificatele de specialiști pentru cetățenii RO-MÂNI proveniți din Republica Moldova, așa cum deja se face cu diplomele de licență la Ministerul Educației? Oare pentru că totul e pe șpăgi și pe interes personal? Asta e corupția care ucide, nu o cutie de bomboane oferită ca recunoștință unui medic.
Dacă doamna ingineră Marilena Chivu, directoare în ministerul Sănătății la Direcția Resurse Umane și Juridic sau vreun economist sau brancardier aciuați pe funcții de conducere prin minister consideră că Facultatea de Medicină din Chișinău nu corespunde „programului de studii de la noi” să emită o decizie în acest sens. Că pentru Stanford a durat 4 luni să decidă că e corespunzătoare. Cam rapidă decizia!
Nici nu știi ce să faci: să râzi de incompetenții ăștia din minister sau să îți plângi de milă ca posibil pacient.
