Pe 27 ianuarie 1945, trupele sovietice intrau pe poarta lagărului de concentrare de la Auschwitz. Ororile găsite acolo sunt greu de imaginat. Este datoria noastră să nu uităm trecutul dacă vrem să avem un viitor, au spus liderii politici prezenţi la ceremonia din tabăra morţii.
Ningea şi atunci, în urmă cu 70 de ani, ca şi azi. Un frig năpraznic pe care însă niciunul din cele 7 000 de suflete condamnate la moarte prin înfometare nu-l mai simţea. Naziştii evacuaseră deja tabăra, dar cei 7.000 erau prea slăbiţi pentru a porni în marşurile morţii.
În lagăr, au murit 1,1 milioane de femei, copii şi bărbaţi. Evrei, ţigani, polonezi şi sovietici.
Dagmar Lieblova spune: „Auschwitz este cimitirul părinţilor mei, al familiei mele. Îmi amintesc totul acum. Nu m-aş întoarce acolo niciodată. E prea greu!”
Naziştii nu vedeau pentru evrei decât soluţia finală şi de aceea au început să construiască în 1941, undeva în sudul Poloniei, la 60 de kilometri de Cracovia, ceea ce avea să rămână în istorie un simbol al terorii şi al Holocaustului.
Un rol important în acest iad pe pământ cum l-au numit supravieţuitorii l-a jucat comandantul lagărului Rudolf Höss. Singurul membru al familiei sale care a condamnat public atrocităţile comise la Auschwitz – Birkenau, Rainer Höss, nepotul sau, declara în exclusivitate pentru Televiziunea română că a rupt orice legătură cu familia să încă de acum 30 de ani.
Rainer Höss, nepotul comandantului Rudolf Höss, spunea: „Ştiu că prezenţa mea aici produce un impact negativ şi este controversată, într-un lagăr pe care bunicul meu l-a construit şi condus.”
Lagărul se întindea pe o suprafaţă de 40 de kilometri pătraţi. Trenurile morţii aduceau mii şi mii de condamnaţi la moarte. Pedeapsa obişnuită pentru încercările de evadare era moartea prin înfometare. Familiile celor care reuşeau să scape erau arestate şi trimise la Auschwitz pentru a le opri alte încercări. Mii de oameni au murit din cauza experimentelor la care au fost supuşi aici.
O ceremonie emoţionantă în care a fost omagiată memoria celor ucişi şi aniversată clipă eliberării.
Niciodată în ultimele decenii cuvintele rotiţe la Auschwitz deopotrivă de supravieţuitori şi liderii politici nu au avut o încărcătură mai mare că astăzi.
Întâmplarea nefericită face că 27 ianuarie să fie aniversată la aproape trei săptămâni de la atentatele din Franţa care au vizat şi un magazin evreiesc. Se vorbeşte din nou despre frică, despre antisemitism. Francois Hollande, preşedintele Franţei, a spus atunci: „Voi cei care sunteţi francezi evrei, locul vostru e aici, acasă. Franţa este ţară voastră”.
