Oameni de la 18 la peste 60 de ani fac voluntariat în salvarea de vieți, având alături câini al căror nas nu este depășit de nicio tehnologie când vine vorba de găsit oameni aflați sub pământ sau dărâmături, așa cum au arătat, la București, 16 echipe canine din România și Canada.
Opt echipe de la Centrul de Educare Canină de la Craiova și tot atâtea de la o asociație similară din Canada au prezentat o serie de exerciții, sâmbătă, la București, la finalul Simpozionului Internațional al Câinilor de Salvare.
În parcarea hotelului unde a avut loc simpozionul, echipele stau aliniate, diferențiindu-se după uniforma roșie sau portocalie. Conductorii de câini sunt în mare parte femei, canadiencele chiar pe la 50 – 60 de ani. Cel mai tânăr dintre salvatori are 18 ani și face parte din echipa românească. Toți sunt îmbrăcați în salopete mari, roșii sau portocalii, și își țin patrupedul cuminte la picior.
Galeria canină este impresionantă: ciobănești germani strașnici, labradori, și negri și aurii, cu fețe blânde, simpaticii border collie, alături de un ciobănesc belgian negru și un dalmațian, în echipa canadiană, și un ciobănesc elvețian și un cocker, în cea românească.
Cockerul, pe nume Skip, este veteranul echipei românești, având opt ani, în timp ce omologul său canadian este Flint, un labarador portocaliu, de șapte ani. Cel mai tânăr câine este din echipa românească, ciobănescul elvețian pe nume Dias, de numai 10 luni.
Toți fremătau de nerăbdare să înceapă exercițiile, după timpul petrecut în în camere de hotel, cât stăpânii lor au fost la simpozion.
Fiind mai mic decât ceilalți, Skip a fost cel care a făcut, alături de conductorul său, exercițiul de coborâre pe frânghie, de pe o platformă a hotelului, cam la nivelul primului etaj.
Celelalte exerciții au fost de căutare: o voluntară din echipa românească s-a ascuns la baza clădirii și a fost găsită, pe rând, de un câine din echipa canadiană și de unul din cea românească. Așa cum au învățat, câinii au început să latre la găsirea "victimei" până la apropierea conductorului.
Însă chiar și acești câini, antrenați îndelung pentru misiuni de căutare și salvare în condiții deosebite, nu merg întotdeauna direct la țintă, după cum s-a văzut la următorul exercițiu de căutare, când "victima" a stat întinsă pe iarbă, acoperită cu o pătură verde. ?ê?£i câinele din echipa românească, și cel din echipa canadiană au trecut de "victimă" și s-au dus mai departe în iarbă, trebuind să li se dea din nou comenzile ca să-și încheie misiunea cu succes.
În completarea exercițiului, "victima" a "primit și îngrijiri medicale", simulate de voluntari ai Asociației Salvatorilor Voluntari pentru Situații de Urgență (ASVSU).
Centrul de Educare Canină (CdEC) de la Craiova are în prezent formați 150 de voluntari cu câinii lor, în toată țara, care intervin la solicitări ale Poliției, Jandarmeriei, Inspectoratului pentru Situații de Urgență sau Salvamontului, în diferite situații. De asemenea, au avut și intervenții în străinătate, în Turcia, după cutremur, de exemplu, așa cum voluntari ai asociației canadiene au fost în Haiti.
Președintele CdEC, Liviu Ionescu, este chinolog și a fondat acest ONG în 1994. Bărbați și femei, acestea din urmă fiind mai mult de jumătate, cu vârste de la 18 la 65 de ani, i s-au alăturat și formează în prezent această echipă națională voluntară de salvare. Sunt profesori universitari, medici, șoferi, poștași sau elevi, care au venit la centru cu propriul câine pentru a învăța să salveze vieți.
Au salvat la un moment dat un copil căzut într-o râpă foarte abruptă, căutat timp de trei zile de polițiști, jandarmi și salvamontiști, numai după ce un câine l-a detectat și i-a semnalat prezența prin lătrat, își amintește Liviu Ionescu.
E adevărat, nu toți câinii pot fi dresați pentru astfel de situații, doar 10-12 dintre cele aproximativ 350 de rase canine pretându-se pentru misiuni de salvare, explică Liviu Ionescu.
Durează un an sau un an și jumătate pentru a pregăti un câine de salvare, care va face apoi performanță șase-șapte ani, mai spune Ionescu, arătând totodată că principiul după care funcționează centrul este ca fiecare câine să fie format de stăpânul său, cu care și locuiește. "Nu facem pepinieră", spune el, adăugând că randamentul unui câine de salvare poate scădea la jumătate dacă lucrează cu altă persoană decât cea care l-a dresat.
La rândul lor, voluntarii trebuie să aibă anumite abilități fizice, să poată acorda primul ajutor și să cunoască limbi străine. Acestea sunt unele dintre standardele Organizației Internaționale a Câinilor de Salvare (International Rescue Dog Organization – IRO), printre ai cărui membri se numără și Centrul de Educare Canină.
CdEC a organizat, de joi până sâmbătă, la București, cea de-a 14-a ediție a Simpozionului IRO, pentru prima dată în Europa de Est, reunind specialiști în domeniu din SUA, Canada, Columbia, Norvegia, Suedia, Finlanda, Austria, Cehia, Turcia și Thailanda.
Rudi Vania
