Scoala din Baimac – Izvoru Berheciului este o dovada ca, de multe ori, viata bate filmul. Zidurile mute din centrul satului te lasa sa intelegi ca, odinioara, aici a fost o scoala -ca la carte-, care adapostea opt sali de clasa, cancelarie si tot ceea ce este nevoie pentru bunul mers al unei unitati de invatamant. Acum, a mai ramas doar o ruina, la vederea careia te intrebi cand s-a terminat razboiul; gardul este o vaga amintire, despre geamuri nici nu poate fi vorba, in timp ce prin acoperis poti admira vazduhul. Cu putin curaj si inarmat cu o sapa ce te ajuta sa patrunzi prin -padurea- de urzici, in spatele scolii, in dreptul a trei scanduri batute in cuie, ce tin loc de closet, poti vedea o adevarata gradina botanica, care, de-a lungul timpului, si-a croit drum pe sub zidurile pravalite intr-o rana, in urma alunecarilor de teren. Un copac, cateva ferigi si tavanul prabusit pana aproape de ceea ce odata a fost podeaua unei clase alcatuiesc decorul pregatit parca pentru un film de groaza, al carui scenariu a inceput sa fie scris de comunisti si finalizat de nepasarea celor care au avut, in ultimii zeci ani, in custodie scoala din Baimac.
Inaugurata la sfarsitul anilor *60, scoala a fost lasata de izbeliste prin 1975, atunci cand Ceausescu a vrut sa rada Baimacul de pe fata pamantului, din cauza frecventelor alunecari de teren. Primarul din Izvoru Berheciului, Gheorghe Grigoras, spune ca, atunci, o buna parte dintre sateni chiar au plecat, autoritatile comuniste dandu-le teren de casa in Hemeiusi sau Letea Veche. Scoala a fost lasata in voia sortii. O perioada, cladirea a adapostit depozitul de cereale al CAP, dar acest lucru pare a nu fi fost un motiv de a intretine constructia.
Si totusi se invata
In 1992, sotia actualului primar a redeschis scoala din Baimac, care, acum, are 17 elevi. Toti sunt in ciclul primar si se ingramadesc in singura incapere cat de cat functionabila a unei aripi de scoala. Singura care are geamuri. Doi metri mai incolo, la coltul cladirii, te intampina o usa care pare ca asteapta de ceva timp o binefacatoare vopsea. Cineva politicos a scris deasupra usii, cu creta: -Bine ati venit!-. Primarul Grigoras spune ca agonia scolii din Baimac nu va mai dura mult. -Azi (ieri, n.r.) m-am intalnit cu reprezentantii Inspectoratului pentru Siguranta in Constructii, care au fost de acord cu demolarea partiala a cladirii si au promis ca ne vor pune la dispozitie, gratuit, un proiect de reconstructie a acesteia. Din materialele si caramizile rezultate din demolare intentionamsa construim, alaturi de clasa care este functionala, inca o clasa si o cancelarie-, ne-a declarat primarul Gheorghe Grigoras. Inceputul anului scolar ii va gasi, insa, pe elevii din Baimac in aceeasi cladire care sta sa cada. Cand lucrarile vor demara, ei vor invata intr-o chilie a manastirii din sat.
