Tinerii Moldovei au adresat o scrisoare deschisă către președintele României, Klaus Iohannis, dar și către membrii Guvernului, parlamentarilor și tuturor liderilor de partide de la București, în care solicită să fie primiți acasă. După ce au pornit pe jos din Chișinău spre capitala tuturor românilor și au străbătut zeci de kilometri pe zi prin caniculă și furtună, Tinerii Moldovei vor ca în România să fie primiți ca orice membru al familiei, nu ca oaspeți. Totodată, aceștia își doresc să fie întâmpinați la Cotroceni, duminică, 11 iulie, cu o strângere de mână și un cuvânt bun din partea șefului de stat, Klaus Iohannis.
Sâmbătă, 11 iulie, ora 10:00, mii de oameni de pe ambele maluri ale Prutului vor reface celebrele ,,Poduri de Flori” de la Prut. Participanții la eveniment din Republica Moldova vor trece pe jos podul feroviar Eiffel, aflat la 20 km de Iași, spre România. În semn de susținere a demersului celor o mie de tineri plecați pe jos spre capitala tuturor românilor, la București va avea loc o manifestație de solidaritate duminică, 12 iulie, ora 14:00, în Piața Universității.
„Primiți-ne acasă, Domnule Președinte!
Domnule Președinte,
În aceste zile, mai mult ca oricând, ne adresăm în primul rând Dumneavoastră, dar în același timp, fiecărui membru al Guvernului, fiecărui parlamentar în parte, tuturor președinților partidelor politice, pentru a ne fi alături.
Suntem în toiul unei acțiuni grele, prin care am vrut să arătăm Țării cât de mult înseamnă pentru noi și că setea noastră de reîntregire nu a fost oprită nici de sutele de mii de deportări și crime din perioada sovietică, darămite acum, când avem dreptul la libera exprimare.
Am mers spre Țară 20-30 de kilometri pe zi. Am mers în caniculă, pe temperaturi de 40 de grade, acum, când vă scriem această scrisoare, tocmai continuăm marșul pe furtună. Nu ne va împiedica nimic să ajungem la București: sâmbătă la 10:00 trecem Prutul pe jos la podul feroviar de la Ungheni, iar duminică la ora 14:00, prietenii sau simpli bucureșteni care nu au uitat de noi ne așteaptă în Piața Universității.
Noi n-am vrut să fim așteptați. Când revii acasă des, mama nu te mai întâlnește cu masa întinsă, ci te ceartă de ce n-ai spălat cana după tine când ai plecat. Domnule Președinte, noi vrem să ne certați că n-am spălat cana, nu mai vrem să fim așteptați. Suntem tineri, suntem entuziaști, este adevărat. Dar suntem o mie care gândim la fel. Fiecare dintre noi are cel puțin părinții, frații, verișorii și vecinii care gândesc la fel. Domnule Președinte, noi suntem doar 3 milioane peste Prut.
Ce vrem să vă rugăm, Domnule Președinte, este să nu uitați nici Dumneavoastră de noi. Știm că sunteți un om foarte ocupat, care are griji foarte mari pe cap, dar duminică ajungem la București pentru a vă transmite Dumneavoastră, ca reprezentant al poporului român, dorința de Unire a românilor basarabeni, exprimată în Apelul Marii Adunări Naționale din 5 iulie de la Chișinău, și mesajele venite de la oamenii simpli din satele și orașele Republicii Moldova cu care ne-am întlnit în marșul nostru pedestru. Vă scriem Dumneavoastră.
Drumul nostru lung ne-a făcut fericiți, nu ne așteptați ca pe niște oaspeți, noi nu mai avem ce să oferim, decât pe noi înșine Maicii Românii. Știm că rigorile diplomatice nu vă permit mai multe, dar vă rugăm, domnule președinte, să ne primiți măcar cu o strângere de mână și un cuvânt bun, cum ați făcut-o când ne-am văzut la Chișinău.
Copiii înstrăinați ai neamului românesc, care își caută drumul spre revenirea acasă.”
