– Medicii sustin ca noul sistem de compensare determina pacientii sa opteze pentru medicamente mai ieftine, insa cu risc de suicid mai mare
Ghidurile de tratament internationale au stabilit pentru bolnavii cu tulburari depresive ca noua clasa de medicamente, din care face parte si sertraline HCI, da rezultate excelente, daca tratamentul este administrat corect. -Durata unui astfel de tratament este de sase luni si un an si sase luni. Depresia are un caracter recurent. Prin urmare, daca nu tratezi bine un bolnav in ambulatoriu, el va trebui internat in spital, unde costurile sunt mult mai mari-, ne-a declarat doctorita Irina Ana Dan, medic la Spitalul Al. Obregia din Bucuresti.
Problemele apar insa la posibilitatea materiala a bolnavului de a sustine un astfel de tratament, performant si scump. Noul sistem de compensare, in care produsul este subventionat de stat cu numai 50%, determina ca pacientul sa opteze pentru un medicament dintr-o clasa inferioara, mai ieftin (unde si compensarea este mai mare, de 65%, adica solicitantul va plati din buzunar doar 35% din pretul integral). -Efectele secundare sunt mult mai mari la medicamentele ieftine. Din pacate, automat, si riscul de suicid este mult mai mare in cazul persoanelor cu tulburari depresive. In Spitalul Obregia, care este cel mai mare din tara, incidenta tulburarilor depresive in 2002 a fost de 30% – un procent foarte mare-, apreciaza doctorita Dan.
Pretul unei singure tablete de sertraline este 42.260 de lei. Tableta trebuie luata zilnic. Tratamentul compensat pe o luna intreaga costa in jur de 600.000 de lei. De remarcat ca majoritatea bolnavilor (cu varste cuprinse intre 40 si 60 de ani) au pensii de invaliditate de un milion de lei. Lesne de inteles ca nu au cum sa-si permita un tratament de durata.
Concluzia este ca un tratament foarte bun costa mult. Statul ar trebui sa intervina si sa sprijine financiar medicatia impotriva depresivitatii, pentru ca economiile pe termen lung nu sunt neglijabile. De exemplu, daca luam in calcul numai faptul ca, pe o anumita perioada, bolnavul respectiv este recuperat si din punct de vedere social – poate munci, iar statul nu mai trebuie sa-i plateasca ajutoare de protectie sociala si, nu in ultimul rand, inceteaza sa fie o povara pentru familie -, diminuarea costurilor este considerabila.
