Intr-un spatiu dominat tot mai mult de activitatea comertului, coroborata cu dezvoltarea accentuata a sistemului economico-bancar, ultimul sfert al secolului al XIX-lea este marcat de necesitatea construirii sediilor bancare. Aceasta va debuta cu realizarea sediului celei mai importante institutii de acest gen din tara – Banca Nationala a Romaniei (BNR) -, un edificiu care sa raspunda unui dublu scop – de a asigura buna functionalitate a bancii, dar si de a sta marturie prestigiului si increderii de care dorea sa se bucure institutia. Locul propice acestei constructii a fost considerat perimetrul care constituia pe atunci inima vietii comerciale a Bucurestilor – strada Lipscani. Spatiu foarte ocupat, de altfel, care avea insa si un loc care nu mai era activ – Hanul Serban Voda, pe care autoritatile decid sa il darame in 1884, un an mai tarziu punandu-se piatra de temelie a sediului bancar. Construit dupa planurile arhitectilor Cassien Bernard si Albert Galleron, palatul BNR a fost ridicat in perioada 1884-1890, lucrarile fiind coordonate de inginerul arhitect Nicolae Cerchez, asistat de arhitectul E. Baicoianu. Conceputa ca un volum impunator, cladirea BNR reflecta stilul eclectic de factura academica, avand un parter inalt si doua niveluri. In descrierea acestui obiectiv arhitectural, Cezara Mucenic admira -traveea centrala a intrarii, marcata de ordonanta celor patru coloane corintice si doua pavilioane de colt, la care coloanele ionice angajate lasa intre ele spatiu pentru cele patru nise ce adapostesc statuile realizate de sculptorul Ioan Georgescu, reprezentand Agricultura, Industria, Comertul si Justitia-.
In perioada interbelica, interesele bancii determina nevoia unui spatiu mai vast, care va fi identificat chiar in continuarea vechiului palat. Noul palat al BNR, construit in anii celui de-al doilea razboi mondial, sub conducerea arhitectului Ion Davidescu, asistat de arhitectii Radu Dudescu si N. Cretoiu, este reprezentativ pentru stilul neoclasic, cu influente rationaliste. Avand fatada spre strada Doamnei, impozanta cladirii este data de treptele de granit si imensele coloane corintice.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane