Potrivit Raportului privind starea invatamantului superior, elaborat de Ministerul Educatiei si Cercetarii, invatamantul superior a devenit unul de masa, in detrimentul calitatii.
Reteaua institutiilor de invatamant superior din Romania numara 136 de universitati la sfarsitul anului universitar 2000-2001, la care se adaugau alte sapte institutii cu profil militar. Dintre cele 136 de institutii civile de invatamant superior, 49 apartineau invatamantului superior de stat, iar 87 – celui particular. Raportand populatia Romaniei la acest numar de universitati, rezulta ca la fiecare 160.000 locuitori revenea o institutie de invatamant superior, ceea ce ne plasa pe unele dintre locurile de frunte nu numai in Europa, ci chiar si in lume.
Dezvoltare pe orizontala, in detrimentul calitatii
Incepand cu anul universitar 2002-2003, prin intrarea in lichidare a 33 de institutii de invatamant superior, reteaua actuala a ramas reprezentata de 103 universitati. Dintre acestea, 67 sunt acreditate (dintre care 18 particulare), restul fiind autorizate sa functioneze provizoriu, cu diverse specializari. Daca la aceste 67 de institutii am adauga colegiile sau facultatile care functioneaza in diferite orase ale tarii, am constata ca Romania dispune, astazi, de o retea de centre universitare mult mai dezvoltata decat alte tari europene si ca exista o reala preocupare din partea universitatilor de a oferi servicii inalt specializate solicitantilor in zonele acestora de domiciliu.
Dar adevarul este cu totul altul; multe dintre universitatile nou aparute dupa *90, atat particulare, dar si de stat, au luat fiinta doar din dorinta autoritatilor politice si administrative de a avea in urbea lor o institutie de invatamant superior. Dar apropierea lor de -mamutii univeristari nu le prea este de folos. De exemplu, numai in apropierea Bucurestiului exista trei centre universitare, cu dimensiuni relativ modeste: Ploiesti, Pitesti si Targoviste.
Daca in cazul primelor doua – care sunt tehnice – exista o ratiune existentiala, in cazul celei de la Targoviste, -Valahia-, ne este destul de greu sa vedem rostul ei de a fi, mai ales ca specializarile umaniste – Jurnalismul, de exemplu – puteau fi urmate la fel de bine la Bucuresti. Dar la deschiderea anilor universitari de aici s-au perindat personalitati politice de frunte, incercand astfel sa gireze necesitatea existentei acesteia…
Bucurestiul, -sufocat- de universitati
Distributia teritoriala a retelei actuale de invatamant superior arata in continuare o concentrare a universitatilor in Capitala, care detine aproape 30% din universitatile acreditate la nivel national si 32% din totalul institutiilor de invatamant superior ale Romaniei. Este evidenta, din acest punct de vedere, hipertrofierea Capitalei in raport cu ponderea acesteia in populatia tarii, unde detine mai putin de 10%.
In functie de complexitatea lor, precum si a domeniilor ce se regasesc in structurile proprii, institutiile de invatamant superior de stat pot fi grupate in noua clase: tehnic, medical, agronomie si medicina veterinara, umanist, artistic, economic, sportiv, militar si mixt. In totalitate, aceste profiluri se regasesc in Bucuresti, iar majoritatea – in principalele centre universitare ale tarii: Iasi, Cluj-Napoca, Timisoara.
Evident ca este dificil a incadra o universitate in raport de domeniile majore, intrucat in anii trecuti a existat o tendinta dominanta de diversificare a acestora. Sunt universitati tehnice prin excelenta, care au devenit mixte prin reprezentarea a noi domenii conexe sau complementare, ceea ce a facut ca pentru moment sa atraga noi resurse pentru dezvoltare. Insa doar efectele pe termen lung vor confirma daca aceasta optiune este benefica…
Multi studenti, putini profesori
Ca o trasatura comuna a trendului de evolutie a efectivelor de studenti pe cele opt regiuni de dezvoltare ale tarii, se observa o crestere continua a acestora. Incepand cu anul 2000-2001, aceste cresteri sunt mult mai mari, evidentiindu-se graficul prezentat, in care s-a analizat evolutia indicatorului numar de studenti raportat la 100.000 locuitori pe an calendaristic.
Astfel, daca in 1995 Romania realiza pentru acest indicator o valoare de 1.503, in 2002 valoarea indicatorului se situa la 2.838 studenti/100.000 locuitori. Aceasta incadreaza Romania printre tarile europene, aratand ca cel putin din punct de vedere cantitativ un obiectiv a fost atins. Spre exemplificare, mentionam ca Elvetia are 2.085 de studenti la 100.000 locuitori, Germania – 2.649, Suedia – 2.810, Portugalia – 2.812, Grecia – 2.858, Austria – 2.933, Marea Britanie – 3.126 s.a.m.d.
Practic, in acest moment, in Romania exista aproximativ 600.000 de studenti, pentru a caror pregatire exista 28.000 de cadre didactice universitare. Teoretic, raportul numar de studenti/numar de profesori s-ar situa intr-o medie relativ acceptabila; un profesor la 25-30 de studenti la specializarile umaniste, un profesor la 7-10 studenti in invatamantul superior tehnic.
Dar repartizarea acestora este disproportionata, tot Bucurestiul fiind cel mai bine dotat din punct de vedere calitativ si cantitativ cu personal didactic universitar.
In sfarsit, piata pare saturata
Dupa mai mult de un deceniu de extindere a invatamantului superior romanesc, numarul si distributia universitatilor arata o vadita tendinta de supradimensionare. Supradimensionare numerica, prin multiplicarea institutiilor de invatamant superior, dar si supradimensionare prin cresterea exagerata a numarului de studenti, in raport cu capacitatea societatii de a-i absorbi in activitatile economice, sociale, culturale, de management etc.
Universitatile romanesti incep sa resimta, prin scaderea numarului de candidati, efectele unui declin demografic, precum si ale diminuarii inertiei societatii. Incet, dar sigur, populatia devine tot mai constienta de pretul pe care il plateste in formarea unor specialisti cu studii superioare, diminuand cererea.
Aceasta va conduce si la o -selectie naturala- a universitatilor particulare, dar si de stat, ramanand cele care sunt performante si unde calitatea actului didactic va fi considerata prioritatea Senatelor si managerilor acestora.
